Pentru noi, europenii, mulţimea de firme auto din China pare o adevărată avalanşă. Multe dintre acestea au nume greu de pronunţat. Asta nu înseamnă, însă, că în prezent nu ştiu să facă maşini asemenea celor cu tradiţie. Este un semn că, poate, timpul aroganței a trecut.
Dacă ai o curiozitate personală, unele dintre acestea au început de mulţi ani producţia, este drept sub licenţă sau oferind pe piață diverse surogate ale modelelor cunoscute nouă sub emblema unor branduri de top. Alte nume sunt apărute sub umbrela noilor tehnologii. Toate, însă, după cum s-a mai văzut şi cu ocazia altor articole care au tratat subiectul încă exotic al producătorilor chinezi, încep în mod vizibil o fază de maturizare accelerată prin noile modele propuse pe piaţă şi mai ales prin conceptele prezentate. Acestea nu mai sunt cu nimic mai prejos decât creaţiile constructorilor cu nume care ni se par de la sine cunoscute. Ce mi-a atras, însă, atenţia acum este creaţia celor de la Chang An cu Oshan New Age prezentată anul acesta la salonul de la Beijing.
Maşina nu este doar o interpretare a noilor trenduri din designul auto, mai ales a celor ce privesc vehiculele 100% electrice. Aduce elemente noi, care îi conferă un grad propriu de originalitate. Designul general prezintă o caroserie de tip monovolum, într-o compoziţie foarte curată, subliniată şi de puritatea albului în care este „învăluită”. Linii subţiri sunt creionate pe suprafaţa sa, delimitând blocurile optice față sau anumite zone care delimitează portierele. Sunt întâlnite şi din ce în ce mai prezentele lumini LED care fac o compoziţie grafică în partea frontală a vehiculului.
Repertoriul nu se opreşte aici, spectacolul este generos cu privitorul şi are şi alte reprezentații pentru privitori. De exemplu, roțile sunt tratate într-un mod foarte avangardist prin acoperirea lor totală în cadrul unor „butuci” pe lateralele cărora este trasat un cerc negru care face o trimitere vizuală la sistemul însărcinat cu contactul cu solul. Ce surprinde însă mult sunt nişte „chestii” aflate în proximitatea roţilor la interior, cumva, asemenea unor galerii de admisie, dar nu numai. Au nişte elemente care ies din acestea, nu ştim dacă doar cu rol vizual. Noutatea vine din faptul că acestea fac parte dintr-un sistem de filtrare a aerului exterior şi nu pentru necesitatea directă a maşinii sau a celor din interior. Vehiculul este practic un soi de aspirator care, în timpul deplasării sale, nu numai că nu produce noxe, dar este capabil să purifice o cantitate de aer care trece prin acest sistem şi o eliberează iar în atmosfera metropolei pentru beneficiul oamenilor. Nu cred că a calculat cineva câte asemenea vehicule trebuie să circule ca să purifice în mod simţitor aerul, însă măcar simbolic automobilul ar putea trece rapid de la vinovatul care produce poluare la un „personaj” care repară greşelile predecesorilor prin capacităţile de filtrare a noxelor emanate de aceştia. Tranziţia spre spaţiul interior este făcută cu ajutorul unor uşi tip gullwing, spectaculoase prin simpla lor prezenţă, dar care nu vin cu titlul gratuit. La cum este gândit conceptul în ansamblu, o asemenea soluţie este la locul ei. Interiorul este foarte spectaculos împrumutând din tema exterioară atât la nivel vizual cât şi „filosofic”.
Abordarea este curată, iar spaţiul este generos datorită soluţiei de tip monovolum. Elementul care atrage atenţia în interior este o ciudăţenie amplasată între cele patru scaune ale pasagerilor din faţă şi acestea din urmă obiecte de design prin forma lor. Ciudăţenia este în fapt un filtru de aer frumos transpus printr-o compoziţie de tip „trafor”. Duce în acest mod mesajul mai departe, filtrul de la exterior are şi un corespondent în interior, pus central, la loc de cinste. Nu mai este doar un accesoriu ascuns undeva pe planşa de bord. O zonă de tip „lounge” este asigurată de bancheta amplasată în spate în fapt o adevărată canapea. Un element spectaculos de natură arhitecturală este reprezentat de lamelele de lemn care pleacă de pe lateral din zona canapelei şi urcă pe plafon. Acestea dau o eleganță aparte interiorului şi filtrează cumva şi privirea către exterior. Trăgând linie, avem în faţă un exerciţiu de stil foarte matur al unui producător încă necunoscut majorităţii europenilor, însă mesajul este destul de clar: este o chestiune de tip până când aceste nume or să apară şi pe cea mai exigentă piaţa din lume, asta dacă nu intervin taxe protecţioniste. Însă şi pentru asta au un antidot, îşi pot construi fabrici aici.
Text: Gabriel MANOLE /Foto: Chang AN
