Cred că prima maşină zburătoare am văzut-o în 1986. Era DeLorean-ul cu care Michael J. Fox şi Christopher Lloyd călătoreau în viitor chiar pe acordurile de final ale filmului „Back to the Future”. 33 de ani mai târziu nu trebuie să mă uit la televizor ca să văd o maşină care zboară. Mă uit pe geam.
Nu numai că suntem pregătiţi să facem pasul ăsta, dar este şi momentul oportun. Şoselele au devenit neîncăpătoare, iar traficul în aglomerările urbane este un coşmar. Libertatea de mişcare pe care o oferea odinioară automobilul a fost de la un an la altul amputată puţin câte puţin şi nu se mai manifestă la potenţial maxim nici măcar atunci când este vorba de ieşiri extraurbane. Următorul pas logic îl reprezintă zborul. Nu cel standard, la bordul unui mijloc de transport consacrat precum elicopterul sau avionul. Ci cu altceva, mai convenabil, mai comod. Ideea de a transforma o maşină în avion nu este tocmai nouă din moment ce încă din 1949 Aerocar Internaţional a reuşit să construiască șase modele capabile să plutească deasupra celorlalte. De atunci şi până astăzi s-au schimbat multe, dar nu şi ideea de bază: realizarea unui automobil capabil să folosească cu uşurinţă atât asfaltul cât şi aerul.
Compania olandeză Pal-V a prezentat la Geneva primul lor vehicul capabil să zboare și va intra în producţia de serie: Pal-V Liberty. Capabil să se metamorfozeze din automobil în mașina cu elice în 5 – 10 minute, acest „transformers” nu are aripi asemeni avioanelor. Mai degrabă seamănă cu un elicopter. Ca specie, a primit deja un nume: gyroplane. Forma şi tipul de propulsie îl fac mai puţin sensibil la turbulenţe în comparaţie cu avioanele ultraușoare.
Poate decola de pe o suprafaţă netedă cu o lungime maximă de 200 metri şi lată de 20 metri iar la aterizare are nevoie de o fâşie de numai 30 de metri. În varianta de stradă are dimensiunile unui automobil de clasă mică (patru metri) şi oferă două locuri. Este echipat cu un motor cu dublu rol, fiind utilizat în ambele moduri de deplasare. Impresionează nu neapărat prin putere – are 100 CP – cât mai ales prin autonomie. Câte maşini cunoşti care pot parcurge 1315 km cu un „plin”?… Un rezervor de 100 de litri combinat cu un consum mediu de 7,6 litri rezolvă misterul acestei performanțe. Pentru că are o greutate proprie de numai 664 kg, sprintul până la 100 km/h este rezolvat în nouă secunde iar viteza maximă – pe roţi – este de 160 km/h. Nici în zbor lucrurile nu stau rău deloc. De data asta intră în scenă un al doilea motor, de 200 CP ceea ce se reflectă atât în autonomia cât şi în performanţele sale. Raza de acţiune este de 500 km cu o singură persoană la bord sau de 400 km dacă sunt doi pasageri. Viteza maximă este de 180 km/h în acest caz, 140 km/h fiind cea economică. Poate zbura până la altitudini de 3500 metri şi în mod cert va face furori oriunde va fi parcat. Dar până să fie parcată această jucărie care costă 299.000 Euro în varianta standard sau 499.000 Euro(preţuri fără taxe) în varianta limitată Pioneer Edition, pentru a o putea conduce ai nevoie de permise. Unul este obişnuitul carnet de conducere şi celălalt este, ați ghicit, brevetul de pilot.
Text: George DRUGESCU /Foto: Pal-V
