Luăm o scurtă pauză de la caii… putere, pentru a scrie câteva rânduri despre animalele de tracțiune care au stat la baza primelor forme de transport pe care oamenii le-au experimentat. Răsfoind câteva file cu istorisiri despre tradițiile românești, am descoperit că expresia „la Paștele Cailor” nu înseamnă, nici pe departe, ceva care nu se va întâmpla niciodată. Sărbătoarea există, iar obiceiul spune că ea este fix de Înălțarea Domnului, la 40 de zile după Paște.
Mai în glumă, mai în serios, trebuie să fiți atenți când promiteți că o să faceți un lucru la Paștele Cailor, pentru că o să fiți nevoiți să vă țineți de cuvânt. Expresia intrată în obișnuința multor români are totuși un fundament.
Începuturile Paștelui Cailor au origini biblice. Tradiția spune că atunci când Fecioara Maria l-a născut pe Mântuitorul Hristos în iesle, toate animalele din grajd erau tăcute, dar caii făceau o gălăgie de nedescris și au fost pedepsiți să nu se sature de mâncare decât o dată pe an, la Înălțarea Domnului, În ziua în care caii „sărbătoresc” Paștele, pentru un ceas, ei se satură de păscut iarba câmpului.
Se mai spune că, în Ardeal, sărbătoarea cailor era atunci când Paștele Ortodox coincidea cu cel Catolic. Explicația este că în anii în care Paștele Ortodox și cel Catolic nu cădeau în aceeași zi, țăranii ortodocși împrumutau caii de la cei catolici, care nu munceau în ziua sfântă, pentru a avea și mai mult spor la treabă. Când venea Paștele ortodocșilor, aceștia împrumutau caii catolicilor. Atunci când cele două sărbători coincideau, caii se odihneau și se considera că și ei „sărbătoresc” Paștele.
Anul acesta, Paștele Cailor va fi pe data de 28 mai, în ziua Înălțării.
În ultimii ani, sărbătoarea cailor a luat amploare în unele zone din țară și există deja „Festivalul Național al Cailor” de la Râșnov.
