Știați că la sfârșitul anilor ‘60, Porsche a optimizat aerodinamica viitoarelor vehicule de curse și de producție în tunelul de vânt, cu ajutorul unor modele speciale în miniatură? Mai târziu, în 1978, exemplul legendarului Porsche 935/78 arăta cum a funcționat întregul proces.
Cine are marea șansă să-și bage nasul prin arhivele companiei Porsche AG va descoperi o colecție specială care documentează obiectivele de cercetare pentru o varietate de aplicații. De exmplu, conceptul unui tunel de vânt pentru modele la scara 1:5! Iar un celebru „produs” al acestei abordări este Porsche 935/78, cunoscut și sub numele de Moby Dick.
Da, terminația „78” a indicativului arată anul din secolul trecut în care a fost construită cea mai puternică variantă din seria 935. Vorbim despre 845 CP „scoși” dintr-un motor boxer cu 6 cilindri, de 3211 cmc.
Este aceeași mașină care datorită aerodinamicii sale excelente avea să câștige cursa de șase ore de la Silverstone cu un avans de șapte ture. Și tot aceeași care la Le Mans a atins viteza de 366 km/h pe linia dreaptă Hunaudières, însă problemele de la aprindere și scurgerile de ulei au determinat-o să termine pe locul opt. Iar porecla de „Moby Dick”, i-a fost dată după marea balenă albă din cauza formei și dimensiunii caroseriei aerodinamice neobișnuite, dar foarte eficiente.
La început au fost…
…Caroseriile în miniatură folosite de experții din departamentul Motorsport pentru obținerea informațiilor importante într-un stadiu incipient de dezvoltare al vehiculului, urmând apoi să fie încorporate în procesul de construcție al acestuia.
Și astfel se economiseau timp și bani. De îndată ce cerințele inițiale erau stabilite, cum ar fi poziția șoferului, rezervorul și motorul, iar caroseria era desenată, aveau să construiască un model pentru tunelul de vânt în câteva săptămâni. În cazul lui 935/78, a fost un concept realizat din fibră de sticlă la scara 1:5. Cântărea în jur de șase kilograme și avea 96 de centimetri lungime, 38 de centimetri lățime și 24 de centimetri înălțime.
Scală mare, măsurători precise
Cum atunci Porsche nu avea propriul tunel de vânt, forma caroseriei lui 935/78 a fost testată în tunelul de vânt de la Universitatea din Stuttgart. La acea vreme, aceasta era singura modalitate de efectuare a măsurătorilor pentru proiecte ultrasecrete.
De ce scara 1:5? Acest raport al scării s-a bazat pe dimensiunea tunelului de vânt. În general, cu cât dimensiunea scalei este mai mare, cu atât măsurătorile sunt mai precise. Totuși, acest lucru necesita și o instalație de testare mai mare, astfel încât să existe suficient spațiu în jurul modelului care să asigure că fluxurile de aer nu sunt împiedicate de marginile tunelului de vânt. Iar cea mai bună vizualizare a unei mașini de curse care circulă pe o pistă în ploaie, este când apare fenomenul de pulverizare.
În cazul de față conceptul Moby Dick a fost supus unui flux de aer la o viteză de 180 până la 200 km/h folosindu-se o suflantă de înaltă performanță în tunelul de vânt. Macheta a fost testată pe o masă de măsurare cu un cântar special pentru tunelul de vânt fixat sub aceasta. Știfturile de sub roți au conectat macheta la acest cântar, care este un instrument extrem de precis și care poate măsura forțele orizontale și verticale. Procedând astfel, observatorii au putut determina coeficientul de rezistență (Cd) și coeficientul de portanță (Ci). Un alt accent s-a pus pe distribuția aerodinamică a sarcinii pe punțile față și spate.
Deoarece vehiculul propriu-zis a fost terminat la scurt timp după machetă în cazul lui Moby Dick, aerodinamica a fost testată chiar pe mașina de curse. Iar rezultatul s-a văzut în cursa de 24 de ore de la Le Mans, când Moby Dick a atins o viteză maximă impresionantă la acea vreme, de 366 km/h, ca urmare a rezistenței sale reduse.
Urmări benefice
Însă modelul la scara 1:5 nu a fost retras, ci a fost integrat în considerentele pentru o reproiectare în 1979, unde accentul s-a pus acum pe o secțiune spate complet nouă.
De la mijlocul anilor ’80, Porsche a început să testeze în propriul său model de tunel de vânt la scară de 1:4 în Weissach. Apoi a fost dezvoltată și o incintă realistă pentru modele la scara 1:1. Aceasta a fost urmată în 2015 de o versiune și mai precisă cu noul tunel aeroacustic. Prototipurile fixe stau acum pe o bandă transportoare care le permite să fie analizate la viteze de până la 300 km/h. Acest lucru are ca rezultat date și mai precise, deoarece fluxul de aer sub vehicul poate fi, de asemenea, simulat în mod realist. Mașinile sport în miniatură și cele de curse sunt încă produse pentru testarea lor în fluxul de aer și la ora actuală, cu simulări asistate de computer folosite ca instrument suplimentar.
Vă recomandăm și:
