Au trecut puțin peste 120 de ani de când a fost înmatriculată prima mașină în București. Este vorba despre automobilul lui Bazil G. Assan, primul român care a făcut o călătorie în jurul lumii. Prințului Valentin Bibescu nu i-a plăcut deloc ideea că va fi pe locul secund, așa că Prefectura a găsit o soluție „românească” prin care a încercat să împace pe toată lumea.
Bazil Assan a fost fiul lui George Assan, industriașul care a construit în București prima moară cu aburi. Construcția acesteia a începutul în anul 1853 în zona Obor-Lizeanu. Bucureștenii i-au spus „Vaporul lui Assan”, din cauza aburilor pe care îi scotea pe coș. Fiul său, Bazil G. Assan, a fost primul român care a ajuns în zonele artice. Între anii 1897-1898 a efectuat o călătorie pe ruta Constantinopol – Alexandria – Ceylon – Singapore – Hong Kong – Shanghai – Nagasaki – Tokyo – Yokohama – San Francisco – New York – Londra, devenind astfel și primul român care a călătorit în jurul lumii.
În anul 1900 a adus în București un automobil, o apariție care a stârnit senzație în oraș. Modelul FN Herstal era fabricat la Liege, în Belgia, și făcea parte dintr-o serie de 47 de automobile. De cum a ajuns în țară, Bazil Assan s-a gândit să înmatriculeze mașina la Prefectură. Nu exista un serviciu de circulație și a primit primul număr de înmatriculare din istorie: „1B”. Imediat a apărut o problemă. Prințul George Valentin Bibescu își dorea foarte tare ca automobilul său să fie primul înmatriculat, așa că edilii orașului au găsit rapid o soluție. Iar mașina prințului a primit numărul de înmatriculare „0B”.
Automobilul FN Herstal
Mașina lui Bazil Assan arăta ca o trăsură. Propulsia era asigurată de un motor bicilindric, dispus în față, care era pornit prin acționarea unei manivele. Aprinderea se realiza prin scânteie electrică, iar rezervorul cu gazolină era amplasat sub bancheta pasagerilor. Mașina avea și un rezervor cu apă, iar răcirea era lăsată în slujba unui radiator de tip serpentină. Viteza maximă era de 30 de km/h, iar pentru călătoriile pe timp de noapte, automobilul avea două felinare cu petrol. Frâna de serviciu, cu bandă, acționează prin intermediul unei pedale asupra unui tambur fixat central, pe arborele de transmisie. Simultan, se realizează și decuplarea motorului de transmisie prin deplasarea curelei de pe tamburul fix pe tamburul liber. Frâna de mână acționează pe cei doi tamburi ai punții spate. Transmisia are două trepte de viteză, iar ambreiajul este de tipul progresiv cu bandă. Schimbarea vitezelor se face prin deplasarea unui levier. Acționarea direcției se face prin intermediul unui lanț și a două leviere de direcție.
Automobilul se află în acest moment în holul principal al Muzeului Național de Istorie al României. Alături de el sunt alte trei piese superbe: De Dion Bouton, Oldsmobile Curved Dash și automobilul EGO.
De Dion Bouton a fost fabricată în Franța în anul 1898. Mașina poate atinge o viteză maximă de 30 de km/h și pare mai degrabă o trăsură cu motor. Automobilul nu are volan, ci o manșă care se folosește când este vorba de accelerație, ambreiaj, sau direcție. Mașina este din lemn de frasin și se pornește la manivelă.
Oldsmobile Curved Dash este o mașină care cântărește 270 de kilograme. Are două viteze înainte și una înapoi, iar viteza maximă este de 30 de km/h. A fost produsă în anul 1901.
Automobilul EGO a fost produs în Germania în anul 1924. Este un model decapotabil, cu patru locuri. În acel an au fost fabricate doar șapte modele. A apărut în filmul „Restul e tăcere” regizat de Nae Caranfil. Restaurarea lui a costat 15.000 de euro și au fost aduse piese inclusiv din Japonia.
Sacul cu paie, proba de la permisul auto
La început, în România, nu existau școli de șoferi, iar permisul se obținea rapid, doar în baza unei cereri. Primul examen de conducere a apărut în anul 1908. Cel care își dorea permisul avea de trecut două probe. Trebuia să arate că știe cum să se deplaseze cu automobilul, dar avea de trecut și proba de „frânare”. Pentru cea de-a doua probă, lucrurile erau ceva mai complicate. În fața automobilului era aruncat un sac plin cu paie sau cu fân. În cazul în care mașina nu atingea sacul, șoferul era declarat admis.
