BMW R nineT Racer. O motocicletă pentru puriști? Sau poate pentru nostalgici? Ori poate pentru cei care oftează după formele clasice, dar care nu pot renunța la deliciile tehnologiilor moderne? Sau ar putea fi, pur și simplu, motocicleta pe care îți dorești să fii văzut și pe care să o conduci.
Nimic de zis: BMW R nineT Racer este o motocicletă care se detașează cu naturalețe de curentele stilistice actuale. Maniera în care o face reușește să adauge influențe retro evidente, dar și note grosiere de sportivitate și eleganță. Linia coborâtă a „caroseriei”, ghidonul cu farul împinse mult înainte, silueta alungită a rezervorului (de forma picăturii de apă) și mica borsetă rotunjită care confiscă locul șeii din spate alcătuiesc un ansamblu estetic extrem de omogen. Și flamboiant pentru vremurile noastre. Inspirat de modelele BMW roadster care înflăcărau motocicliștii din anii 1960-1970, nineT Racer-ul debordează în primul rând de egoism. Ce dovadă mai bună aș putea găsi, decât faptul că acceptă în șa doar o singură persoană? Este drept că în același timp este și un tribut adus gloriei de altădată a motosportului, perioadă în care configurația monopost era singura acceptată. În plus, micul portbagaj care înlocuiește șaua spate are integrat un spătar mititel, care oferă un foarte util punct de sprijin dorsal atunci când accelerezi. Adică mai tot timpul, pentru că boxerul de 110 CP și 116 Nm este permanent dispus să demonstreze ce poate. Soundul voluminos, cu accente sonore baritonale, este un adevărat răsfăț, indiferent de viteză. Îmi place cum acompaniază mersul în regim de autostradă la fel de mult cum o face și atunci când merg subturat, dar cu viteză aproximativ legală, prin localități. Fiind, la origine, o motocicletă cu ADN sportiv, nu este de mirare că și poziția în șa urmează șablonul specific. Te sprijini în brațe, utilizând la maxim încheieturile, în timp ce picioarele se adăpostesc într-o poziție comodă în scărițele foarte bine plasate în raport cu înălțimea șeii încât să acomodeze raideri cu o gamă cât mai variată de constituții. Partea bună este că poți renunța la abonamentul de la sală: când îți obosesc încheieturile nu ai decât să începi să-ți lucrezi abdomenul. Și apoi invers… Deh, descendența sportivă și designul retro cer sacrificii. Interesant este că mă trezesc zburând pe autostradă cu 130 km/h și, cumva, nu mă simt agasat de curenții de aer. Îmi dau seama că micul parbriz, care este mai mult un fel de cozoroc pentru bord, nu are nimic de-a face cu situația asta. Suspectez mai mult faptul că farul rotund, cu diametru mare, plus ansamblul în care este montat, se implică mai mult decât lasă impresia în spargerea curenților de aer. Cele 4.500 rpm de care are nevoie motorul ca să păstreze viteza maximă permisă pe autostradă îmi dau de înțeles că pot ajunge foarte aproape de marcajul maxim înscris pe vitezometru, 220 km/h, dacă împing acul turometrului la maxim (zona roșie este cuprinsă între 8.500 și 10.000 rpm).
Cu un unghi de bracare redus, specific motocicletelor sport, R nineT Racer te invită la aplecări laterale elegante în timpul virajelor. La drum, în ciuda carenajului deschis, se dovedește a fi foarte plăcută. Doar niște vibrații reziduale care se strecoară până la nivelul ghidonului ar putea induce o anume stare de disconfort, dacă mergi ceva mai mult. Cu o stabilitate și un echilibru foarte bune, motocicleta se pretează deopotrivă utilizării zilnice, dar și eventualelor expediții în doi de la sfârșit de săptămână. Da, există posibilitatea de a opta pentru o șa pentru pasager. Cauciucurile cu lățimea de 120 mm pe față și 180 mm pe spate contribuie la stabilitatea foarte bună care asezonează toate manevrele pe care le inițiezi. Docilă și înverșunată în același timp, R nineT Racer se adresează deopotrivă pasionaților, nostalgicilor și entuziaștilor care nu trebuie să aibă decât un singur lucru în comun: mult patos pentru mersul pe două roți.
Text: George Drugescu / Foto: Radu BUHĂNIŢĂ
