Motorul de 1.000 cmc al lui BMW S 1000 R din care erup 160 CP şi 112 Nm este greu să treacă neobservat. Mai ales că pe partea opusă lanţului este montată o tobă Akrapovic cu o tonalitate atât de pătrunzătoare că te surprinde şi pe tine, indiferent dacă ești în mers sau aștepți la semafor. Adică, mai mereu.
Cred că BMW S 1000 R este genul de motocicletă pe care nu o poţi uita odată ce ai avut ocazia să o conduci. O poftă veşnic neostoită pentru accelerări, o dorinţă permanentă de a merge mai repede şi un fundal sonor apocaliptic, creionează portretul unui roadster de categorie grea. Coabitarea cu el, aveam să aflu numai după câteva sute de metri de mers, nu este lipsită de momente stânjenitoare. La 70 km/h şi la aproximativ 3.000 rpm, înfăşurat fiind într-un vârtej de zgomot răvăşitor, trag febril de schimbătorul de viteze pentru a selecta următoarea treaptă. O fac obsesiv-repetitiv de câteva ori până când realizez că sunt de mult acolo unde îmi doream să ajung: într-a şasea. Motorul mugeşte infernal sub mine şi realizez ce este de fapt acest BMW: o catapultă de ultimă generaţie cu o șa montată deasupra. Poate de aceea m-am simţit adesea de parcă aş fi călare pe o cometă. Oricum, simţurile îmi sunt date peste cap.
Altfel nu îmi pot explica de ce mi se pare că atunci când accelerez de la 90 km/h în treapta a şasea, cu motorul turat undeva pe la 4.000 rpm, S 1000 R decolează mai abitir decât credinciosul meu Transalp, atunci când plec de pe loc cu gazul deschis la maxim. Forţa motorului impune respect şi, în consecinţă, responsabilitate. În timp ce folosind ultima treaptă din transmisie merg pe cât posibil cu vitezele maxime permise am senzaţia că mă încadrez perfect în ceea ce automobiliştii recunosc în sintagma „a merge cu frâna de mână trasă”. Abia undeva pe la 160-170 km/h motocicleta devine ceva mai dezinvoltă şi mulţumită de felul în care este exploatată. Dar deja sunt depăşite cu mult toate pragurile legislative legale aşa că, în principiu, am avut sub mine, mai tot timpul, o motocicletă bosumflată şi indispusă. Poate este mai uşor de înţeles nivelul de performanţă al acestui BMW, dacă spun că în treapta a doua urcă până la aproape 160 km/h, cu motorul turat la limita de 11.000 rpm de unde începe zona roşie care ţine până la 14.000 rpm. Dezlănţuită pe accelerări, motocicleta rămâne extrem de convingătoare fie că este vorba despre linii drepte sau despre curbe. Frânele cu ABS Pro, dublate de ASC şi DTC, ajută la temperarea rapidă şi sigură a ritmului alert. O să îţi foloseşti din plin musculatura braţelor şi pe cea a picioarelor pentru asta, dar eficiența frânărilor de urgenţă răsplăteşte deplin acest efort. Anvelopa de 190/55ZR17 de pe spate, cu bordură pentru creşterea aderenței pe înclinare, ajută la sentimentul general de stabilitate şi control. Poziţia în şa este foarte bună, fără să obosească excesiv încheieturile braţelor, rezervorul oferind la rândul său un punct de sprijin bine conturat în timpul frânărilor. Există trei moduri de condus: Rain, Road şi Dynamic. Cu toate astea, aproape tot testul l-am folosit doar pe primul. Și nu pentru că ar fi plouat. Dimpotrivă, a fost caniculă. Dar mi s-a părut cel mai adecvat mod pentru a împrieteni, pe cât posibil, S 1000 R-ul cu traficul „mâlos” din Bucureşti. Deși nu este genul de motocicletă pentru care consumul să aibă vreo relevanță, nu m-am putut abține să nu aflu consumul mediu realizat pe durata testului. Surpriză: 6,6 litri. În mod categoric S 1000 R poate – și vrei! – să consume mai mult. De ce? Pentru că va fi foarte greu să te abţii să nu o accelerezi ori de câte ori îţi doreşti. Adică, mai mereu.
Text George Drugescu / Foto: Radu BUHĂNIŢĂ
CITEȘTE ȘI ALTE ARTICOLE DESPRE MOTOCICLETELE BMW
http://www.autotestmagazin.ro/test-bmw-r-ninet-racer-promenada-cu-nineta/
http://www.autotestmagazin.ro/test-bmw-k-1600-b-cowboy-german/
