Nici că se putea să am parte de un scenariu mai potrivit pentru a testa un Ford Mondeo cu tracţiune integrală: temperaturi de zero grade, ceaţă, chiciură şi un drum de peste 500 km.
Deşi cunosc binişor motorul diesel de 2 litri şi 150 CP, modelul Ford Mondeo în care mă aflu îmi este complet străin. Este o noutate pentru mine din moment ce este şi primul Ford Mondeo cu tracţiune integrală pe care îl conduc. Mă întrebaţi dacă a meritat aşteptarea? Ei bine, cred că da. Încă nu am pornit pe drumul care să mă facă să înţeleg pe deplin plusul de control şi stabilitate pe care îl aduce sistemul AWD (All Wheel Drive), dar din moment ce mă aflu încă în Bucureşti aş putea să evaluez alte aspecte. Cum ar fi, de pildă, suspensia. Nu numai că nu tulbură decât marginal confortul pasagerilor când sunt traversate zone cu denivelări (… adică toată Capitala), dar lucrează cu o discreţie şi eficiență care mă trimit cu gândul la modelele premium. Confortul oferit de scaune şi spaţiul de talia maşinilor „Executive” pe care îl oferă cu multă generozitate tuturor pasagerilor transformă călătoriile lungi într-un prilej de relaxare şi bună dispoziţie. Indiferent de vreme. Calitatea vieţii la bord este asigurată de multe gadgeturi, inclusiv încălzire în volan, dar măsura exactă a aportului de tehnologie nu aveam să o realizez până când nu am ajuns să gonesc (din când în când şi cu viteza legală) pe DN85. Asfaltul bun, lăţimea acceptabilă a benzii de rulare şi şerpuirea blândă a sa sunt îmbietoare pentru orice maşină darămite pentru una care este capabilă să meargă cu 150 km/h la 2.500 rpm în treapta a şasea…
Din fericire, imediat ce am ieşit din Bucureşti am fost învăluit de ceaţă şi de o burniţă măruntă pe care meteorologii de la radio o alintă „chiciură”. Spre norocul meu, asfaltul a început ușor-ușor să „alunece”. Nu şi Ford Mondeo. Cu ochii pe grafica animată care prezintă distribuţia fluxului de putere între cele două punţi descopăr un Ford Mondeo cu un comportament dinamic ferm, fără ezitări. Faptul că depăşesc cu 80-90 km/h maşini care merg de două ori mai încet este un prim semn al colaborării eficiente dintre sistemul de tracţiune integrală şi anvelopele de iarnă. Capabil să transfere în numai 20 milisecunde (de 20 ori mai repede decât ne ia să clipim) cuplul motor între punţi până la atingerea proporţiei de 50-50%, sistemul AWD are un impact minimal asupra consumului de combustibil. Probabil de asta a primit şi titulatura deloc modestă de „Intelligent”. Programat să antreneze roțile spate numai atunci când scenariile de rulare o impun, sistemul menajează semnificativ impactul asupra consumului de combustibil. Poate că tocmai de aceea după 345 km de când am ieşit din Bucureşti cu o autonomie estimată de 248 km computerul de bord afişează, surprinzător, un disponibil pentru încă 184 km. Regimul tranzitoriu derulat atunci când fluxul de forță este distribuit între cele două punţi se sustrage percepţiei călătorilor. Nici de la volan nu sesizezi acest „du-te vino”. Eşti norocos cu animaţia care îţi prezintă modul de lucru al tracţiunii AWD astfel încât poţi pretinde că ai şti exact ce se întâmplă. Aşa am aflat că în timpul accelerărilor puternice puntea spate preia o doză serioasă din forţa de tracţiune pentru ca mai apoi să cedeze totul către cea din faţă. Nu am simţit neapărat un câştig dinamic pronunţat în ceea ce priveşte timpii de sprint, dar am conştientizat capacitatea șasiului de a corecta, cu ezitări minimale, tendinţa subviratorie şi conştiinciozitatea cu care respectă traiectoria pe care o stabileşti. Desigur, transmisia manuală cu șase trepte este etajată suficient de lung încât să favorizeze economia de combustibil, iar acest lucru se resimte din plin la drum întins: în treapta a şasea, la 130 km/h, motorul are nevoie de 2.000 rpm şi 6-7 litri de motorină la fiecare sută de kilometri. Dacă punem în balanţă şi portbagajul de 525 litri al versiunii cu cinci uşi, încă te mai întrebi ce să faci cu acest Mondeo?… Uite o sugestie: orice.
Text: George Drugescu / Foto: Radu BUHĂNIŢĂ
