Kia Niro PHEV. Chiar dacă formularea sună prea englezește, cei de la Kia au gândit cât se poate de german modelul Niro ca să-l adapteze perfect pieței europene. Și l-au făcut Plug-in Hybrid.
Adică au un crossover pentru oraș cu doar două degete (45 mm) mai lung decât un Ceed hatchback, cu o capotă relativ lungă, console scurte, grila „nas de tigru” și un sistem de propulsie hibrid paralel maleabil. Iar ampatamentul său de 2.700 mm permite un spațiu pentru picioare de 1.117 mm pentru locurile din față și de 950 mm pentru ocupanții banchetei. Scaunele sunt mai ușoare cu 1,3 kg față de cele deja existente în gamă. Asta pentru că masa totală, mai ales dacă vorbim de pachete de baterii, crește vertiginos, iar principalul obiectiv pentru Niro PHEV este reducerea greutății oricărei componente din structura sa.
Dinamica este cea vizată în cazul de față. Un motor de 1,6 litri GDi (injecție directă de benzină) cu ciclu Atkinson, ce dezvoltă 105 CP, pare destul de anemic, însă beneficiază și de aportul celui electric care îi mai aduce un plus de 44 CP, iar totalul de 141 CP nu este chiar de lepădat. Adăugați aici un cuplu motor maxim combinat de 265 Nm și totul devine destul de roz. Oricum, pentru cei care sunt interesați de varianta pur eco de deplasare, o autonomie declarată de 51 km este cât se poate de convenabilă pentru o viață cotidiană petrecută cam 90% în oraș sau în suburbiile acestuia.
Pe de altă parte, modul de funcționare al sistemului hibrid o să vă permită o rulare foarte silențioasă și eficientă în același timp, cu un consum mediu de doar 1,3 litri/100 km, după spusele constructorului. „Reușitele” în timpul testului au fost de aproape 2,0 litri în oraș și de 5,5 litri în afară, într-un mod de conducere fără „tărzănisme” la volan. (Iar asta înseamnă că tipul de comportament și de comunicare cu participanții la trafic nu s-a făcut după modelul „eu Tarzan, tu Jane!”).
Și totul a fost posibil de la butonul de selectare a modurilor de funcționare ale lui Niro, amplasat pe consola centrală în stânga selectorului transmisiei. În modul EV mașina funcționează ca un vehicul pur electric, atunci când energia stocată în baterii este suficientă, adică nu a scăzut sub 10%, și este capabil să regenereze energia electrică în timpul mișcării pentru reîncărcarea bateriilor. Modul HEV (hibrid) permite antrenării electrice să echilibreze utilizarea motorului pe benzină pentru o combinație optimă de putere electrică și combustie internă. În acest mod, o pondere mai mare o are motorul pe benzină, iar nivelul de încărcare al bateriilor este completat constant pentru utilizarea ulterioară, până în jur de 10-15%. Și un mic „truc”, dacă vreți să contribuiți mai mult la partea de încărcare treceți selectorul transmisiei în „sport” și rulați cu viteză constantă. Așa ajungeți să încărcați în mers și 35% din capacitatea bateriei suficient cât să vă deplasați, de exemplu, de la intrarea în oraș până acasă în mod „full” electric. Oricum, Niro pornește electric și comută automat pe modul HEV când nivelul bateriei este sub 10%.
Transmisia automată cu dublu ambreiaj mi s-a părut o soluție mult mai eficace decât una CVT pentru că „ezitările” la schimbul de raporturi au fost reduse considerabil, iar rezultatul este un mod foarte elegant și cursiv de trecere de la un regim de turații la altul. Oricum nu o să vă dea pe spate chiar dacă mergeți în modul „sport”, însă starea aceea că poate menține continuu creșterea vitezei este de notă mare.
Or să vă placă padelele de la volan, care fac parte standard din nivelul de echipare „comfort”, precum cel al mașinii de test. Puteți schimba treptele de viteză rapid cu un feeling de atitudine „sporty”, dar consumul energetic va fi pe măsură, iar autonomia în modul electric va scădea vizibil. În modul hibrid, însă, rolul lor este de selectare a gradului de recuperare a forței regenerative și care poate folosi, la propriu, și pe post de frână de motor, foarte utilă atunci când coborâți pante sau rulați pe suprafețe alunecoase.
PHEV arată că îl puteți folosi pe Niro doar în modul electric și cu reîncărcare la orice priză: de la cea de acasă pentru care vă trebuie cam trei ore și jumătate să ajungeți la „full”, iar la cea de putere timpul de două ore și un sfert este cât se poate de convenabil. Gândiți-vă că mergeți cu copiii sau familia la un mall, iar timpul alocat cumpărăturilor și eventualelor atracții distractive depășesc, de obicei, cele două ore. Puteți lăsa mașina la „încărcat”, iar în timpul acesta rezolvați și „problemele tribului”. Sau dacă lucrați într-o clădire care dispune de stații de încărcare electrice, la sfârșitul programului nu trebuie decât să vă urcați în mașină și să porniți spre casă, spre locurile de cumpărături sau de divertisment. În cazul în care alimentarea este gratis puteți face o economie însemnată la bugetul alocat combustibilului, mai puțin când este vorba de încărcarea de acasă sau de plecarea la un drum lung. Dar chiar și așa…
Text/Foto: Radu Buhăniță
