La prima vedere titlul poate să aibă o valență poetică însă la ce te poți gândi imediat după ce te-ai dat jos dintr-un Nissan 370Z Roadster? Sunt excluse aici volanele roz, tapițeriile cu danteluțe și gadgeturile pentru machiaj. Vorbesc de un V6, păr zbârlit și foarte mulți mușchi, chiar dacă mașina este roșie și pare mică.
Să clarific lucrurile: V6 și mușchii sunt ai mașinii iar părul zbârlit este al celui de la volan, fie de la vânt, fie de la senzațiile avute în timpul șofatului. Un Z de la Nissan nu poate să se abată de la maniera japoneză de a vedea un roadster ce implică dinamică, stil și tehnologie. Dacă este să mă iau după spusele constructorului din momentul lansării sale, „Open top agility” poate fi considerată descrierea extrem de concisă a lui 370Z. De fapt este vorba de un „ragtop”, echivalentul în alte părți ale lumii pentru „cabrio”, „convertible” sau cu decapotabila noastră, făcând referire în mod direct la acoperișul retractabil realizat din material textil. Că se rabatează în 20 de secunde sau mai mult, nu cred că este relevant, ci doar faptul că, după ce ai deasupra capului cerul liber, nu mai contează decât călătoria iar pentru asta ai la dispoziție un V6, de 328 CP, și o transmisie automată cu 7+1 raporturi, ambele montate pe o caroserie de 4,25m. Și trebuie adăugat că acoperișul se pliază într-un compartiment amplasat în fața portbagajului și nu-i afectează volumul acestuia de 140 de litri. Desigur, capacitatea poate părea meschină însă japonezii au considerat că este suficientă pentru o călătorie pe timp de vară în care calabalâcul de vacanță poate avea dimensiunile trusoului individual.
De un lucru sunt convins: Nissan 370Z poate fi acuzat de vătămare corporală datorită numărului mare de victime pe care le-ar avea atunci când trece pe stradă. Oamenii aflați în mers întorc capul după el și nu se mai uită pe unde calcă… sau pot rămâne cu ceva întinderi în zona cervicală. La fel ca predecesorul său 350Z, actualul Z conține ADN-ul „roadsterelor” păstrând același look agresiv, o structură bine închegată, chiar și în lipsa ramforsării superioare, și cu tracțiunea pe puntea spate. Gabaritul s-a modificat Nissan 370Z devenind mai scund cu 5mm și mai scurt cu 65 mm dar a căpătat 30 mm în lățime. Ampatamentul a scăzut și el cu 100 mm însă nu pot spune că situația este „mai puțin roză” în habitaclu din această cauză.
Odată ajuns în scaunul șoferului remarci că tradiția Z se face simțită și prin orientarea comenzilor către postul de conducere. Trei „ceasuri” suplimentare ce „tronează” pe bord pot fi văzute ușor de către șofer și mai ales displayul central care poate afișa informații referitoare la călătorie, divertisment sau climatizare. Arhitectura interiorului păstrează formula pentru un veritabil „two seatter” fiind mai greu de acceptat ideea de 2+2. Ce-i drept locurile din spate, dacă pot fi numite astfel, reprezintă un veritabil spațiu de stocare pentru diverse obiecte gen genți, laptopuri sau haine dar… să nu vă așteptați la prea mult.
Partea delicată la 370Z este accesul. Trebuie să recunosc că nu a fost gândit pentru tipi mai… mari chiar dacă ai sau nu acoperișul pliat, însă micul efort nu mai înseamnă nimic din momentul în care ai pornit motorul. 328 CP și un cuplu motor de 363 Nm, cred că pot convinge și pe cel mai cârcotaș vitezist. Combinația letală este finalizată de transmisia automată care în modul manual poate furniza reprize de adrenalină ce pot crea valuri de dependenți. Nu obțineți izbirea tetierei cu capul atunci când accelerați însă forța cu care „scaunul vă împinge de la spate” se simte foarte consistent, indiferent în ce treaptă de viteză vă aflați. Iar un lucru este cert: așa vă descoperiți genele de prădători pe șosea, iar experiențele repetate vă pot face să dați în beția vitezei.
Fac această afirmație pentru că am pățit-o. Nu te mai deranjează nimic, nici scaunele foarte „sporty”, nici consola lată de podea, nici zgomotul la rulare dat și de cauciucurile de 275 mm lățime din spate. Nici de faptul că vântul mi-a zbârlit părul și arătam ca după punerea degetelor la priză. Nu am băgat de seamă, dar mi-au spus-o alții… Pot să spun, însă, cu mâna pe suflet că nu am cronometrat dacă ating 100 km/h în 5,8 secunde și nici nu m-a interesat acest fapt, ci doar că am „măsurat” comportamentul mașinii în senzații. Și încă ce senzații!
Drive-test realizat de Radu Buhăniță
