La scurtă vreme după ce am avut de-a face cu varianta cu mușchi a lui Peugeot 308, adică GTi-ul de 270 CP, un amic, fanatic al vitezei, mi-a zis că sunt suspect de autosadism dacă vreau să mă urc într-unul pașnic și că mă țin de bancuri. Iar după ce m-a văzut, în fața blocului, când m-am dat jos dintr-un HDi, mi-a aruncat perplex: „Bueeeii!… iejti copac?!”.
A fost rândul meu să rămân mască neștiind ce legătură am cu regnul vegetal și în special cu diviziunea posesoare de materie lemnoasă. Pornind de la ideea că omu’ o fi fost un „fan eco” al benzinarelor, am încercat să-i spun că este cât de poate de „Blue” dieselul de sub capotă, însă am avut senzația că puneam gaz pe foc și l-am lăsat vorbind de unul singur.
Înțeleg că aspectul destul de fioros al GTi-lui l-a cam pus pe gânduri, el fiind un fan „made in Germany”, dar, cred că uită că, în fapt, 308 este un hatchback care se „păruiește” de multă vreme, cu succes, în segmentul compact cu cele făcute pe tărâmul lui frau Merkel. Și acum are de-a face cu faceliftul discret al celei de-a doua generații, dar care a readus în plan vizual noua capotă, grila extinsă și semnătura luminoasă cu tehnologie LED. Interiorul păstrează elementele i-Cockpit, cu volanul mic și teșit în partea inferioară și ecranul tactil „baban” de pe consola centrală.
Sub capotă am avut „bătrânul” HDi de 1.560 cmc, care dezvoltă o putere maximă de 120 CP, dar cu tehnologie „Blue” și un cuplu motor maxim de 300 Nm, iar transmisia a fost manuală cu 6+1 raporturi. Ansamblul este și la ora actuală, probabil, cel mai popular al gamei și reprezintă opțiunea care mulțumește o mare parte din cumpărători. Marele avantaj îl reprezintă consumul foarte convenabil, iar pentru cei care țin cont de acest aspect, ca primă opțiune pentru achiziționarea unei mașini, vor mustăci mulțumiți de rezultat: o medie de aproximativ opt litri în oraș, cu toți consumatorii în funcție, și șase litri în afară cu o viteză de croazieră de 130 km/h, dar cu destule depășiri de-a lungul celor 240 de km parcurși pe autostradă. Ținuta de drum este în stilul „leului francez”, cu o direcție precisă, amortizoare suficient de ferme încât să nu te taxeze în viraje și cu destulă liniște la bord ca să te dai jos relaxat după o călătorie de trei ore, fără pauză. Aici este „de vină” șasiul EMP2, 308 fiind primul model care a beneficiat de arhitectura acestuia. Rămâne suficient de agil pentru un diesel „de casă” chiar dacă cele 11,6 secunde ca să atingă 100 km/h nu-l recomandă, dar se simte când ești la volan. În plus, faptul că este mai scurt cu 30 mm față de modelul anterior nu i-a afectat spațiul interior și mai ales că volumul portbagajului are 470 de litri, suficienți pentru patru tineri să plece oriunde și-au pus în gând să ajungă. Prin urmare, m-am întrebat, gândindu-mă la reacția omului: what is wrong with this guy?!
Text /Foto: Radu BUHĂNIŢĂ
