TEST: Peugeot 508 – Călătorie sub semnul Leului

0
147

Privit de la distanță, 508 este sedanul perfect. Capota lungă, plafonul plonjat și spatele aparent scurt îi dau un aer de GT. Semnătura de design cu colții „fiarei” în față și „ghearele” de pe lămpile stop din spate mereu mi s-a părut o „chestie” optică de efect, doar că acum silueta suplă și joasă a lui 508 arată și agilitate, nu doar forță.

Dacă ar fi să țin cont de înălțimea mașinii și de linia spatelui, aparent scurt (asta dacă nu vă uitați la volumul portbagajului de 487 de litri!), ca un fel de „longtail”, acum pare GT în toată regula! Designerii au reușit să-i dea o alură care arată eleganță și promite o agilitate de felină. Ce-i drept „franțuzească”, dar felină!
Doar că eleganța și suplețea caroseriei nu prea merg mână în mână și cu spațiul sau volumul cabinei. Arhitectura interiorului pune accent pe individualitatea fiecărui pasager, o rezolvare foarte elegantă de design, dar cu un tribut plătit în favoarea esteticii. Iar „coupe”-izarea arată acest fapt mai ales când este vorba despre accesul în și din cabină.


Mereu mi-am spus că urmașul lui 407 și 607 ar trebui să aibă drept rezultat un mix al volumelor celor două interioare. Totuși, am impresia că primul a avut mai mult câștig de cauză, dacă vorbim despre accesul la locurile din față. În cazul lui 508 montantul B, adus mult în față (poveste actuală valabilă la cam toate sedanurile, indiferent de segmentul din care fac parte), te face să crezi că trendul actual al proiectanților îi vizează exclusiv pe chinezi sau zonele geografice cu oameni de aceeași înălțime și mai puțin pe cele de gen nordic, de exemplu, unde înălțimea este un factor demn să fie luat în seamă. Și o mică paranteză, dacă proiectanții ar fi ținut cont și de zona balcanică cred că diametrul oamenilor ar fi fost un factor care ar fi atârnat greu în stabilirea volumului interiorului cabinei. Acum poate că este de înțeles de ce se vând atât de bine SUV-urile. (glumeam!)
Daaar… odată ce ai reușit să intri, lucrurile stau un pic altfel. Ai parte de scaune sport profilate, îmbrăcate în piele, volan profilat din piele („tăiat” sus și jos), ecran digital pentru instrumentele de bord, „tableta” pentru partea de infotainment, joystikul pentru transmisia EAT8, bordul cu inserții gen lemn… adică nivel de echipare GT și cu cea mai nouă expresie a tehnologiei Leului francez, adică i-Cockpit Amplify. Aici ambianța este pe primul loc atunci când îți petreci o bună parte din timpul zilnic în mașină, iar în cazul de față confortul propriu este sporit de scaunele cu masaj. Ce-i drept nu fac parte din echiparea standard, dar dacă veți face drumuri mai lungi cu 508 descoperiți că investiția merită făcută. Totul este să nu vă apuce somnul la volan! Oricum, o să aveți parte și de atenționările mașinii care vă recomandă să mai faceți câte o pauză de condus.
Însă punctul forte îl reprezintă selectorul pentru setările dinamice ale modurilor de conducere de pe consola centrală de podea, amplasat lângă butonul de pornire/oprire al motorului. Și are legătură directă cu transmisia EAT8.
Pornit la drum îmi dau seama că mariajul dintre transmisia automată cu 8+1 raporturi și HDi-ul de doi litri este, de fapt, lozul câștigător. În plin elan al downsizing-ului, ai la dispoziție 177/180 CP și cu cuplu motor maxim de 400 Nm ce reprezintă o bază solidă pentru orice stil de conducere ai aborda. Aici intervine comutatorul pentru dinamica rulării. Prin intermediul său ai la dispoziție cinci moduri de setare a răspunsului motorului, direcției și suspensiei în funcție de stilul de conducere adoptat: Eco, Confort, Normal, Sport și Manual. Ultimul chiar își onorează cu succes menirea când vă folosiți de padelele de la volan și vreți să deveniți un rival al lui Jenson Button pe șosea. Obțineți puterea maximă la aproape 3.800 de rotații, iar valoarea maximă a cuplului o aveți de la 2.000, dar simțiți că începe să tragă serios cu mult înainte. Reprizele au destule șanse să risipească neîncrederea puriștilor benzinei, cu condiția să-i acorde… dieselului ce-i al dieselului. Oricum setea de adrenalină poate fi ostoită mai ales pe viraje, unde tracțiunea are un cuvânt „greu” de spus. Consumul mediu în oraș a fost de 9,1 litri, dar nu am folosit deloc modul eco, iar la drum lung puțin peste 5, fără să fiu urmașul lui Fittipaldi. Însă partea faină a fost că de-a lungul kilometrilor străbătuți muzica s-a auzit „beton” de la sistem audio Focal Premium. Restul a fost liniște.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.


+ sapte = 12