O siluetă puternic ancorată în tendinţa „retro” prin subtilităţi stilistice bine alese şi dozate, o talie de viespe şi o structură naked care nu obstrucţionează cu nimic vizibilitatea motorului cu doi cilindri, fac din Yamaha XSR700 un pachet plin de nerv și de eleganță clasică.
Din întregul arsenal stilistic care încearcă – şi reuşeşte! – să redea aspectul motocicletelor de odinioară lipsesc, probabil, numai jantele spițate… Simplitatea şi simetria par a fi elementele de bază ale construcţiei stilistice. Un far rotund, generos dimensionat şi o lampă de stop la fel de rotundă, dar de dimensiuni mai mici, închid simetric şi nostalgic un conţinut mecanic de inspiraţie modernă, din moment ce motorizarea este identică cu cea a modelului MT-07. Până şi accesoriile pregătite pentru XSR700 sunt confecţionate din materiale tradiţionale, precum pielea, fără a exista în ofertă ceva din plastic. Tocmai pentru ca spiritul retro să fie pe deplin respectat. Constat reuşita designului când un domn bine îmbrăcat se apropie de mine, în timp ce aştept culoarea verde a semaforului, şi mă felicită pentru cât de bine am reuşit să conserv motocicleta care „trebuie să aibă măcar 40 de ani… Nu-i aşa?”.
Mă abţin diplomat de la un răspuns franc tocmai pentru a mă mai bucura puţin de simpatia admiratorului ad-hoc. Nu sunt foarte convins că încă mai crede că ar fi vorba de o motocicletă retro după ce mă vede cum o zbughesc din loc, rapid şi într-o linişte suspectă, ambele fiind simptome ale tehnologiilor moderne de sub șa. Țeava de eşapament scurtă, retezată nervos, înăbuşă zgomotul motorului şi învăluie călătoria într-un ambient relaxant. Eu, personal, n-aş schimba-o pentru nimic în lume, dar cei care vor să se facă auziţi în trafic, s-ar putea să apeleze la modificări ulterioare achiziţiei. Întoarcerea în trecut este susţinută şi de forma rezervorului de combustibil, dar şi de şaua tapiţată în piele cu două variante de textură, având o suprafaţă generoasă, deşi şasiul pare foarte subţirel (lăţimea totală este de 820 mm). În mod surprinzător, deşi este o motocicletă recomandată să fie folosită în oraş şi în proximitatea sa, XSR700 beneficiază de multe soluţii tehnice care contribuie la confortul general al rider-ului, aspecte importante mai ales pentru „motoare” din categoria touring. Un element interesant din acest punct de vedere îl descoperim în zona de prindere a ghidonului în furcă – asamblare intermediată de bucşi de atenuare a şocurilor – ceea ce adaugă mult calm călătoriilor.
Pe de altă parte, poziţia în şa este şi ea mai apropiată de cea oferită de un touring decât de un naked sadea, datorată modului în care sunt poziţionate între ele scărițele, şaua şi mânerele ghidonului. Până şi efortul la nivelul încheieturilor mâinilor este unul discret şi foarte uşor de „îndurat” – aproape ca la un touring. Dar de departe, cea mai plăcută surpriză o reprezintă șasiul. Cu un echilibru excelent şi o manevrabilitate care transformă oraşul într-un uriaş spaţiu de joacă, Yamaha XSR700 se dovedeşte agilă şi foarte uşor de strunit. Motorul, cu un ralanti încântător, este extrem de hotărât odată ce roteşti acceleraţia. Detenta fulminantă datorată celor 75 CP şi 68 Nm, ar putea surprinde dacă nu ar fi atât de bine dozată şi de liniară. Aşa că, în ciuda violenţei cu care „decolează”, are un comportament predictibil care o face uşor de stăpânit chiar şi de cei care abia acum îşi încep drumurile pe două roţi. Tot parte a strategiei de acomodare cu cel aflat la comenzi este şi modul indulgent în care intervine frâna spate. Cum o prefer celei față la mersul prin oraş, caracterizat în general de viteze mici de deplasare, am avut nenumărate ocazii să mă bucur de modul blând de intervenţie al ei urmat câteodată, spre final de cursă, de amorsarea ABS-ului. Dacă doreşti o oprire rapidă – sau scurtă – nu ai decât să aplici şi frâna față.
Foarte bine setate să lucreze împreună, deşi nu este vorba de un sistem de frânare cu ABS combinat, frânele Nissin sunt unul din pilonii de bază ai încrederii pe care ţi-o transmite XSR700. Capabilă de acrobaţii dinamice suculente – în treapta a doua, cu motorul plafonat la 10000 rpm, atinge 115 km/h – are resurse suficiente să se despartă cu multă ușurință de oraş. Cele şase trepte din transmisie şi confortul oferit la viteze de croazieră de 90 – 100 km/h, în ciuda carenajului inexistent, o fac un companion extrem de plăcut şi de reconfortant chiar şi la drum lung. Sau, de ce nu?, foarte lung.
Text: George Drugescu / Foto: Emilia Petre
