Unul dintre cei mai des întâlniți termeni pentru cei care intră prima oară într-un showroom auto este tracțiunea, iar dacă se pomenește că este pe două sau patru roți, lucrurile încep să se complice.
Nu de puține ori oamenii când intră într-un „magazin” de automobile au deja o imagine a mașinii ideale formată din diverse considerente estetice, practice și chiar o doză de idei preconcepute. În definitiv, toate sunt ok, însă chiar duc la alegerea adaptată nevoilor zilnice de deplasare? Sau este doar materializarea unei dorințe, oricât ar costa asta? Iar în cazul de față ideea de tracțiune reflectă cel mai bine o parte din realitatea de pe șoselele de la noi. Cu alte cuvinte, care roți primesc puterea de la motor și pun mașina în mișcare și care este cea mai potrivită alegere. Este evident că vorbim despre soluțiile constructive în care roțile tractoare se află în față, spate sau sunt toate patru.
La ora actuală sistemele cu tracțiune pe roțile din față sunt cele mai uzitate pentru că sunt mai puțin complexe și, prin urmare, mai ieftin de realizat, așa că latura economică a jucat un rol decisiv în implementarea lor. Însă eficiența consumului de combustibil este principalul motiv pentru care majoritatea mașinilor de astăzi sunt construite astfel. Cum motoarele sunt montate în partea din față este mai simplu ca acestea să fie conectate la roțile din față prin intermediul unor arbori de tracțiune scurți. Sistemul de propulsie devine mai compact, favorizează economia de combustibil prin reducerea greutății totale a vehiculului și elimină pierderile de energie inerente furnizării de putere din față spre puntea spate printr-un arbore de transmisie lung și greu și un diferențial separat.
Apoi, menținerea greutății motorului direct pe roțile motoare îmbunătățește, de asemenea, accelerația și tracțiunea pe drumurile alunecoase cu apă, gheață, nisip, pietriș sau zăpadă. În cele din urmă, folosirea roților din față pentru „a trage” mașina ajută și la reducerea unei probleme frecvente la vehiculele cu tracțiune spate, cum este pierderea tracțiunii atunci când se intră prea tare într-o curbă.
Partea mai puțin convenabilă este că sistemele cu tracțiune față conferă mașinii un comportament subvirator, mai ales când faceți mișcări bruște de volan la viteze mari, iar mașina tinde să meargă drept. Altfel spus, maşinile vor vira mai larg decât cele cu tracțiune spate. Apoi se uzează mai repede, iar durata de viață a anvelopelor din față poate fi compromisă deoarece se pune multă forță de apăsare asupra lor în momentele de accelerare, de schimbare de direcție sau frânare.
Când vorbim despre vehiculele cu tracțiune spate, cam tot ce am spus până acum se schimbă. Dacă sunt vizate performanțele, acestea cresc la pornirea de pe loc. Atunci când apăsați pedala de accelerație greutatea se transferă în spate, exact acolo unde este nevoie pentru o accelerație maximă, când vorbim despre suprafețe uscate, și prin urmare roțile din față susțin direcționarea vehiculului. Dar, faptul că sistemul este supravirator, în cazul pierderii aderenței, are și o latură practică pentru amatorii de drift, însă ar fi bine să se întâmple într-un cadru supravegheat.
Deși drifturile arată foarte spectaculos asta nu face neapărat ca tracțiunea spate să fie o configurație mai bună. Poanta este că mașinile au nevoie de un arbore de transmisie, iar pentru asta au acea „cocoașă” de podea lungă, care restrânge spațiul din mijlocul cabinei. De asemenea, este nevoie de un diferențial spate pentru ca puterea motorului să fie transferată de la arborele de transmisie la roțile din spate. Iar aceste componente fac, în general, mașinile cu tracțiune spate mai puțin eficiente din punct de vedere al consumului de combustibil decât vehiculele cu tracțiune față.
Și iată că s-a ajuns la momentul în care intră în joc tracțiunea integrală, adică cea cu toate roțile motrice. Cele mai vehiculate sisteme sunt AWD (All Wheel Drive) și 4WD (4 Wheel Drive), dar care o fi mai potrivit? Alegerea între cele două ar fi destul de simplă pentru că primul ar deservi mașini sport „de asfalt”, iar celălalt pick‑upuri și SUV-uri pentru trasee accidentate. Din păcate, la ora actuală termenii s-au cam estompat. Chiar dacă unii constructori de automobile încă aderă la aceste „etichete” tradiționale, aceștia au început să definească termenii în funcție de propriile game de modele și strategii de marketing.
În general, eticheta 4WD este încă aplicată în general vehiculelor destinate utilizării grele sau off-road. Adică ar avea (teoretic) diferențial central, casetă de transfer și sunt concepute atât pentru utilizare pe șosea, cât și pentru utilizarea off-road mai robustă. În schimb sistemele AWD pot fi găsite pe orice fel de mașini, de la cele sport, până la camioane ușoare și SUV-uri de toate tipurile, inclusiv variantele mai casnice sau crossover-ele care sunt concepute, de exemplu, pentru părinții care își duc copii la activități extrașcolare. Adică sunt cele mai eficiente pe asfalt, pavaj și pe drumuri de pământ și pietriș bine întreținute.
Partea delicată este că cele două sisteme introduc o complexitate mai mare a sistemului de propulsie, contribuind la creșterea greutății mașinii, cât și a costurilor. Greutatea suplimentară înseamnă, în general, un consum suplimentar de combustibil, deși acest lucru poate fi atenuat într-o bună măsură cu motoarele mai eficiente de astăzi, inclusiv opțiunile hibride, electrice și diesel. Iar includerea acestora într-un vehicul crește substanțial prețul acestuia și gândiți-vă la costurile asigurărilor, cele de întreținere sau reparații. În schimb sunt utile în special pe suprafețe alunecoase sau desfundate deoarece pot direcționa puterea către roțile care au cea mai mare aderenţă. De asemenea, pot ajuta la remorcare, cum ar fi tragerea bărcilor pe rampe de lansare umede și alunecoase.
În consecință, totul se rezumă la ceea ce aveți nevoie cel mai mult de la vehiculul dumneavoastră gândindu-vă la capacitățile pentru pasageri și marfă, precum și la tipurile de teren și condiții meteorologice cu care vă confruntați în mod regulat. De exemplu, o mașină sport joasă, cu tracțiune spate, nu este o alegere bună dacă locuiți în vârful unui deal sau pe o coastă abruptă de munte accesibilă printr-un drum de pământ cu șanțuri, care este îngropat sub gheață și zăpadă toată iarna și plin de noroi primăvara. Nici un vehicul 4WD înălțat, cu anvelope uriașe, nu este ideal pentru șoferul a cărui navetă zilnică se face pe străzile frumos pavate ale orașului. Și nu în ultimul rând, ar trebui să se țină cont că, în cele mai multe cazuri, anvelopele unui vehicul pot fi mai importante decât numărul de roți puse în mișcare.
http://www.autotestmagazin.ro/simulatoare-pentru-curse-retro/
http://www.autotestmagazin.ro/saic-r-ryzr-transport-neconventional/
