Să refaci un model clasic într-o manieră cât mai aproape de perioada sa de glorie sună cât se poate de incitant pentru orice iubitor de automobile. Dar să construiești unul clasic într-o abordare modernă, asta este altceva. Și totul depinde de motor.
Doar că nimeni nu s-a gândit că niște englezi au pus la punct un proiect inspirat din epoca de aur a mașinilor sport italiene, dar apelând la toate avantajele tehnologiei de azi. Cei de la GTO Engineering l-au botezat chiar în manieră italiană, denumit Squalo (rechin, în limba marelui Enzo) și care ar fi inspirat din celebra Serie 250 a constructorului de la Maranello. Și totuși, întrebați care ar fi asemănările cu mașinile italiene, oficialii au răspuns că… niciuna.
Practic inginerii englezi au rescris manualul de reguli constructive ale mașinilor clasice folosindu-și cunoștințele acumulate în timp despre fabricarea și reconstruirea motoarelor. Și-au propus să reseteze ceea ce se știe despre greutate, putere și condus cu noua mașină, compania confirmând că Squalo va cântări mai puțin de o tonă și va fi antrenat de o cutie de viteze manuală asociată cu un motor V12 aspirat natural. Iar echipa de proiectare a motorului a avut un scop strict, adică să facă motorul cât mai ușor și cât mai plăcut în timpul conducerii mașinii. Pentru asta au fost urmărite trei criterii. Mai întâi s-au asigurat că motorul este suficient de compact încât să încapă în compartimentul dedicat. Apoi, trebuie să fie cât mai ușor posibil, ceea ce înseamnă analizarea și îmbunătățirea fiecărei componente. Al treilea a fost să se folosească procese și materiale moderne de fabricație pentru crearea celui mai bun motor în configurație V în opinia constructorului englez.
Punctul de plecare a fost o unitate V12 Ferrari de 4,0 litri, din 1960, care cântărea 176 kg ca unitate completă fiind mult mai ușor decât un motor modern. Apoi fiecare componentă a fost complet reevaluată, iar rezultatul a fost obținerea unui motor tot de 4,0 litri cilindree, cu greutate totală de sub 165 kg și un volant cu 25% mai ușor.
Proiectanții au petrecut mult timp lucrând pentru optimizarea aspectului motorului în interiorul vehiculului, urmărind o distribuție a greutății de 55/45. Vizând un centru de greutate scăzut, motorul a fost poziționat mai aproape de cabină și mai jos spre podea. Inginerii au gândit amplasarea componentor grele în spatele mașinii, astfel încât rezervorul de combustibil, cutia de viteze și bateria să fie montate în spate încât să permită raportul de greutate dorit.
Abilitățile avansate de fabricație au fost utilizate nu numai pentru etapa de prototip, ci și pentru producția completă. Englezii au folosit propriile sisteme de fabricație aditivă (AM) pentru imprimarea 3D a pieselor prototip și au dezvoltat, de asemenea, instrumentele AM pentru carcasa motorului.
Un mare accent s-a pus fel de mult pe estetică și design, precum și pe funcționalitate și performanță. Un bun exemplu este atenția acordată detaliilor astfel încât întregul ansamblu de filtrare a aerului a fost încorporat în motor, astfel încât atunci când capota este ridicată, puteți vedea doar pâlniile deschise. Carcasa frontală a distribuției și unitățile auxiliare au fost remodelate într-o notă de eleganță mecanică, în timp ce capacul distribuției va fi proiectat și montat în interior, deoarece echipa nu i-a găsit o formă plăcută din punct de vedere estetic. Iar asta înseamnă că motorul se apropie deja de faza finală de realizare, pentru că primii „rechini englezi” vor fi livrați în 2023.
