Zâmbește, ușor stânjenită… „Nu putem să dăm mâna. Aici, printre uleiuri, combustibili și fiare nu este locul ideal în care să-ți păstrezi manichiura” îmi explică puțin emoționată. Doamna îmbrăcată în combinezon albastru a ieșit de câteva clipe din canalul de vizitare amplasat în hală, după ce a verificat „încheieturile” unui automobil. Este singura femeie din RAR care lucrează pe linie. Vă invit să o cunoașteți pe Adriana Bălănescu, inginer în reprezentanța din Râmnicu Vâlcea.
Industria auto i s-a părut un domeniu de viitor. Cu acest gând s-a dus la facultatea de Autovehicule Rutiere din Pitești. 1988 a fost, cu adevărat, un an special la Pitești. Din 90 de studenți ai promoției, jumătate au fost femei. Printre ele și Adriana Bălănescu. În școală a învățat multe, dar a avut și alte motive de bucurie. „M-am îndrăgostit de cel care avea să-mi devină soț, dar și de Pitești… «orașul lalelelor».
Când închid ochii îmi aduc aminte și acum primăverile colorate și liniștite de acolo” povestește melancolic Adriana. După facultate, cei doi tineri căsătoriți au primit repartiție la I.T.A. Alba din Aiud. Așa erau vremurile. Te duceai să lucrezi în orașul în care erai trimis, nu unde voiai. S-au dus acolo plângând. Când au plecat, au plâns din nou. „A fost o stagiatură frumoasă, în învățământ. La început a fost tare ciudat. Aiud este o localitate micuță: îți aprindeai țigara în bucătărie și o stingeai în sufragerie, chiar dacă între timp dădeai o tură prin centrul orașului (râde). Când ne-am dus la școală, directoarea ne-a primit foarte bine și ne-a oferit o cameră de oaspeți fără baie și wc. Ne spălam în lighean” povestește colega noastră. După un timp au primit un apartament, s-au integrat foarte bine și au legat prietenii care au rezistat timpului și depărtării. După perioada petrecută la Aiud s-au mutat la Vâlcea, la insistențele părinților. Aici, Adriana s-a angajat la Antrepriza de Căi Ferate și apoi, pentru scurt timp, în domeniul privat. La RAR lucrează din anul 2008. La început i s-a părut o muncă nepotrivită pentru o femeie. „Când m-am angajat aici, niște prieteni plecau definitiv din țară. Mi-am spus: «dacă acești oameni au puterea să o ia de la zero, pot și eu să-mi schimb locul de muncă». Mi s-a părut o mare provocare și sentimentul a rămas neschimbat și după atâția ani” îmi povestește Adriana. La început a fost puțin stingheră și voia să învețe totul dintr-o suflare. Acum, se simte ca acasă. Nu-i mai puțin adevărat că au ajutat‑o și colegii.
„Eu sunt mai emotivă, dar și mai băiețoaică. Nu m-am jucat prea mult cu păpușile în copilărie (râde). Pe unde am fost am lucrat mai bine cu bărbații. Mă înțeleg foarte bine cu colegii de pe linie și nu m-am simțit nicio clipă marginalizată. Dacă am nevoie de ajutor, nu ezit să apelez la ei” povestește sigură Adriana. Îi place tare mult ce face, iar acasă vorbește mult despre mașini. Nu-i vorbă, are și cu cine. Soțul lucrează în domeniul auto, la fel și băiatul care a terminat facultatea de Autovehicule Rutiere la Brașov, în limba engleză. „Fiul meu este pasionat de mașini, la zece ani taică-său l-a învățat să conducă” îmi explică Adriana, în timp ce verifică o serie de șasiu a unei mașini din hală. Zâmbetul nu o părăsește nicio clipă. Nu renunță la el nici în zilele agitate în care este aglomerație, iar mașinile vin în valuri.
Este încântată că oamenii au început să înțeleagă, de câțiva ani buni, mult mai bine, care este rolul RAR. Unii chiar îi mulțumesc, după ce află ce defecțiuni trebuie să remedieze. „Sunt și clienți care bombănesc, de exemplu cei care au folii aplicate pe geamurile din față. Îmi spun: «Așa am luat-o!». Păi, și dacă așa ai cumpărat-o, înseamnă că așa trebuie să rămână? Legea este clară și amenzile sunt mari”. Unul dintre clienți aude discuția și scoate, ușor încurcat, folia buclucașă. „Așa face doamna, explică mereu pe înțelesul nostru” spune omul. Adriana pleacă mulțumită și șoptește: „Ce mai contează încă o zi fără manichiură?”.
Text/Foto: Sorin BARBU