Peugeot 208 GTi îşi cunoaşte bine locul în gamă. O aroganţă nedisimulată însoţeşte mesajul vizual în timp ce mecanica de sorginte Peugeot Sport aşteaptă doar un pretext pentru a se dezlănţui şi a-şi dovedi potenţialul.
Este greu să-l confunzi. Vopsit în două culori, roşu aprins şi negru mat, se extrage uşor din masa de modele 208 populare. În faţa ta se află un rebel. Jantele negre (tot mat) de 18 inci, secondate de discuri de frână la toate roțile şi de un eleron cu alură competiţională dovedesc descendenţa din sfera modelelor sport autentice, parafată şi de evacuarea dublă sau de medalioanele „Peugeot Sport” de pe montanţii C. Şi asta nu este tot.
Interiorul continuă aceeaşi temă folosindu-se în primul rând de prezenţa unor scaune faţă cât se poate de sugestive. De tip cochilie şi îmbrăcate cochet, cu tapiţerie mixtă de piele Nappa şi normală, sunt purtătoare a aceleiași inscripţii – Peugeot Sport. Cu sprijin lateral amplu, atât în zona şezutului cât şi în cea a şoldului şi umerilor, se dovedesc a fi comode şi ferme. Atmosfera de cockpit este întreţinută de un aranjament în tonuri întunecate, cu plafon de culoare închisă, străbătut de inserţii de culoare roşie sub formă de cusături duble la tapiţerie, planşa de bord (partea frontală a acestuia este îmbrăcată în piele), volan, schimbător de viteze și frână de mână.
Până şi ceasurile din bord sunt încadrate de două contururi însângerate… Dar cred că m-am făcut deja înţeles: 208 GTi îşi susţine apartenenţa la categoria modelelor sport veritabile prin toate mijloacele estetice posibile. Aşezat în scaunul care mă îmbrăţişează ocrotitor, pornesc motorul. Trepidaţii uşoare atrag atenţia asupra propulsorului 1.6 L THP. 208 CP şi 300 Nm sunt mulţi pentru orice maşină darmite pentru o zvârlugă în trei uşi, de clasa mică şi cu o greutate proprie de 1.235 kg… Volanul minion, cu marcaj roşu pentru poziţia neutră şi teşit în partea inferioară, oferă două prize foarte bine conturate în poziţiile 10-2.
Aproape trei ture complete pentru bracarea roţilor dintr-o extremă în cealaltă reconfirmă potenţialul sportiv pe care, nerăbdător, încep să-l descopăr. Forţa masivă a motorului se manifestă încă din prima treaptă, fără să fie nevoie să accelerez. Maşina se deplasează liniar, cu circa 10 km/h, sub influenţa cuplului motor disponibil în cantitate suficientă încă de la turaţia de ralanti. Accelerat, motorul urcă vertiginos la 6.500 rpm, iar vitezometrul înregistrează 60 km/h în prima treaptă. Schimbarea următoarelor două trepte, cu păstrarea regimului de exploatare, se finalizează cu 110 km/h, respectiv 140 km/h. Relaxat din nou, motorul coboară în treapta a treia până la aproape 20 km/h fără să schiţeze vreun semn de stres mecanic.
De altfel, forţa acestuia se face simţită în orice scenariu de exploatare. La 50 km/h în treapta a patra ești invitat să o selectezi pe următoarea imediat ce ai trecut de 1.500 rpm, în timp ce la 130 km/h în treapta a şasea, dacă accelerezi cu poftă, vioiciunea pe care o capăta acul vitezometrului pune ecarturi zdravene între tine şi ceilalţi participanţi la trafic. Lucrul ăsta nu ar trebui să te mire, te afli doar la bordul unei maşini capabile să atingă 100 km/h în 6,5 secunde şi o viteză maximă de 230 km/h. În mod surprinzător, ambreiajul se acţionează uşor, într-o manieră emolientă specifică maşinilor obişnuite. La fel de surprinzător este şi sistemul de suspensie, cu un comportament aproape decent pe denivelări şi enervant de stabil în viraje. Rezultatul este cu atât mai surprinzător cu cât puntea spate foloseşte soluţia tehnică cu bară de torsiune. Asfaltul încins de cele aproape 38°C la umbră plus anvelopele Michelin Pilot Super Sport cu dimensiunile 205/40 ZR 18 sunt convins că au contribuit semnificativ la încrederea cu care 208 GTi a negociat virajele. Există o ușoară tendinţă subviratoare, dar ea poate fi domolită prin acceleraţie şi experienţa celui aflat la comenzi. Sistemul de direcţie întoarce un răspuns viguros, cu atât mai plăcut cu cât viteza este mai mare, iar frânele răspund prompt şi puternic. Nu căuta, așa cum am făcut eu, un program Sport. Este inutil. Felul în care foloseşti accelerația reprezintă switch-ul care te propulsează în sfera competiţională. Uşoare corecţii de direcţie sunt necesare pe accelerările puternice cu start de pe loc, iar asta dă o savoare aparte episoadelor sportive. La fel şi sound-ul pătrunzător emanat de evacuarea dublă, care însoţeşte cu note grave fiecare sprint. Utilizat normal, 208 GTi este uşor de strunit şi de manevrat. Chiar şi în traficul urban. Până și de un șofer mai puțin experimentat, deși nu văd rostul unei asemenea asocieri. Să nu consideri însă aparenta docilitate drept supunere. Vei fi repede pus la punct.
Text: George Drugescu / Foto: Radu BUHĂNIŢĂ
