După ce a lansat un neaşteptat MPV – Lodgy, Dacia ne surprinde din nou cu un model oferit în variantă combi şi van. Cu un volum util care poate să ajungă până la 3,9 mc şi cu o sarcină utilă de până la 695 kg, neomologată încă, Dacia Dokker e gata să ducă greul distribuitorilor de toate categoriile în vremuri de criză.
Cu un preţ care decolează de la 8700 euro, inclusiv TVA, e clar că noul van de la Dacia are toate şansele să devină modelul fetiş al distribuitorilor, inclusiv al celor care ţin la afişarea unei imagini periate intens de departamentele de marketing. De ce? Pentru că Dokker-ul e un van arătos. Numele este derivat din englezescul „dockworker”, muncitori din porturi responsabili cu încărcarea şi descărcarea cargourilor. Recunosc tuşe de robusteţe în interior care se încadrează perfect cu tiparul acestei meserii. Planşa de bord are un aspect masiv şi încorporează multe spaţii utile.
Versiunea Ambiance, testată, are nu mai puţin de 12, inclusiv unul deasupra capului şi un altul în cotiera centrală care, surprinzător!, poate fi reglată atât în plan longitudinal cât şi vertical. Nu am descoperit aspectul grunjos al unui interior de van ieftin la care predispune grila de preţuri. E drept că materialele sunt din categoria celor rezistente la uzură şi au o constiutuţie solidă, dar buna organizare a comenzilor şi consola centrală cu sistemul Media Nav, un opţional de 300 euro care afişează cu ostentaţie un touchscreen color cu diagonala de 7 inci, îmblânzeşte foarte mult aspectul utilitar.
Prezenţa portului USB, a conexiunii AUX şi a funcţiei Bluetooth, ridică ştacheta nivelului de comfort oferit pasagerilor. Scaunele nu fac notă discordantă. Încăpătoare şi cu o configuraţie destul de rigidă ca să nu obosească de-a lungul unei zile de muncă, acestea sunt poziţionate cu 3,5 cm mai sus decât la Dacia Logan MCV. Posibilitatea de reglare pe înălţime combinată cu volanul ajustabil pe verticală, în cazul celui de la şofer, ajută la găsirea celei mai avantajoase poziţii de condus. Odată ce ai făcut asta, parbrizul deschide un câmp vizual excelent, graţie unui decupaj coborât al centrului capotei. În spaţiile înghesuite în care te poţi strecura cu un astfel de van, cu o lungime de 4.36 metri şi 1.75 metri lăţime, descoperi repede şi avantajele unei vizibilităţi atât de aproape de maşină. Asta ţine de latura practică, capitol la care Dokker este bine dotat.
Ampatamentul de 2,81 m este cu aproape 10 cm mai scurt decât cel al lui Logan MCV dar asta îi asigură o bună manevrabilitate datorită unui diametru de întoarcere de 11,6 m. Nici garda la sol nu este una uzuală: valoarea de 186 mm îţi permite să ajungi şi în zonele mai puţin primitoare din punct de vedere al infrastructurii rutiere. În standard există o uşă culisantă laterală, pe partea dreaptă, cu o deschidere de 703 mm. Nu lipsesc inelele de ancorare şi nici lumina pentru a uşura activitatea în această zonă după ce s-a întunecat afară. Utilizarea la maxim a celor minim 3,3 mc pe care îi ai la dispoziţie „în standard” face uz de deschiderea uşilor spate în două trepte: 180° şi 270°. Dacă nevoile de transport sunt ceva mai speciale, există pachetul „Easy Seat” (300 euro) care extinde lungimea de încărcare de la 2.42 metri la 3.11 metri şi volumul util de la 3.3 mc la 3.9 mc. Creşterea se datorează scaunului din dreapta care poate fi pliat, ca un portofel, la baza bordului sau chiar scos din maşină. Mărfurile nu pun în pericol siguranţa şoferului, pachetul fiind completat cu un grilaj despărţitor care conţine o porţiune pivotantă care „izolează” postul de conducere.
Versiunea din test, echipată astfel, aş fi putut presupune că este zgomotoasă având în vedere că între golul reprezentat de spaţiul de marfă şi pasageri nu există un perete despărţitor ci doar un grilaj. Ei bine, surpriză… Dokker cu motorul diesel 1.5 dCi de 90 CP şi transmisie manuală cu cinci trepte este mai mult decât civilizat când îşi face simţită prezenţa sonoră chiar şi la viteze de 130 km/h. Aveam să constat abia după ce am ridicat capota de la motor că preocuparea pentru insonorizare este una minuţios abordată: există un material fonoabsorbant montat pe aceasta. Dar şi mai tare m-a surprins prezenţa amortizorului la capotă – un detaliu care face toţi banii deşi nu costă nimic. Pentru că veni vorba de bani trebuie să adaug că după 400 km, făcuţi în egală măsură în oraş şi pe lângă el, Dokker a consumat în medie 5,9 litri. În regim de mers constant, consumul instaneu obţinut la 90 km/h a fost de 4-5 litri iar la 100 km/h de 5-6 litri. Mi-a plăcut elasticitatea motorului bazată pe un cuplu de 200 Nm obţinuţi la 1750 rpm şi râvna cu care „trage” de la viteze mici în treptele superioare. Spaţios, cu sarcină utilă mare şi economic, noul Dokker Van intră în lupta pentru titlul de „angajatul ideal”. În plus, mai e şi prezentabil.
Drive-test realizat de George Drugescu
