Profesia de designer auto este una la care încă de mici, mulți visează. Pe parcurs unii renunță pentru că pasiunea este trecătoare, însă, pe cei ce vor să o ducă mai departe îi așteaptă o competiție acerbă ca să reușească. Mihai Panaitescu a demonstrat acest lucru.
Pasionat de mic, cu talent și perseverență a reușit să acceadă în această lume și, mai mult de atât, putem etala rezultatele profesionale obținute. A fost inițiat în tainele desenului la Liceul de Arte Gh. Tăttărescu din Focșani. La terminarea acestuia a urmat timp de un an cursurile Facultății de Design Industrial din București după care a decis să continue pregătirea în Italia, țara designului, la prestigiosul Istituto Europeo di Design din Torino. În cadrul acestei școli a urmat cursurile secției de design auto. Datorită talentului său reușeşte să câștige o serie de concursuri de profil iar multe studiouri de design își abat atenția asupra sa. În prezent, la vârsta de 28 de ani are în CV nume sonore din domeniu precum Pininfarina – design intern, Toyota – Creative designer, Lotus – Lead designer sau Ares Carrozzeria Modena – Head of design. Însă, mai multe o să aflăm chiar de la Mihai Panaitescu în interviul pe care ni l-a acordat cu multă amabilitate.
De când ai simțit pasiunea pentru desen și mai ales pentru designul auto în special?
Mihai Panaitescu: Pasiunea pentru desen a început de pe la vârsta de… cinci-şase ani… Pentru designul auto pe la… nouă-zece ani, cred, când am văzut la televizor un clip cu un nene care desena o mașină.
Ce anume te-a determinat în mod decisiv să alegi acestă profesie?
Am făcut liceul de arte și întotdeauna m-am simțit bine când am lucrat cu formele, însă mai târziu voiam să obțin și bani din această activitate. Așa că…
Au fost persoane din timpul școlii sau după această perioadă care ți-au influențat în mod semnificativ modul în care priveai lumea designului?
Profesorii de la liceul de arte din Focșani erau o.k. și ofereau destulă inspirație pentru vârsta aceea. După BAC am făcut un an și la Universitatea de Arte din Bucureşti, secția design industrial. Profesorii nu aveau cum să aibă pregătire în design auto… nu-i învinuiesc neapărat, noi nu am avut industrie auto după ‘90… După asta, la școala din Torino am învățat să fac această profesie cu îndrumători profesioniști pe domeniul respectiv.
Ai câștigat concursul de design Peugeot, plus alte concursuri de pe platforma online Local Motors. Pe lângă notorietatea obținută atunci, ce s-a schimbat în modul tău de abordare a designului auto?
Concursurile acelea se întâmplau acum destul de mult timp și după acestea nu s-a schimbat mare lucru. Încerc să abordez fiecare proiect în parte în moduri diferite. Nu știu dacă reușesc la toate… Stilul ține foarte mult de personalitate și temperament și nu am avut niciun eveniment important în viață care să-mi schimbe, într-un mod major, propria persoană.
Obținerea unei poziții de designer auto este un lucru extrem de dificil din cauza unei competiții acerbe. Cum s-a întâmplat acest fapt: ai trims un portofoliu la diverse studiouri sau ai fost observat și ofertat direct de pe băncile școlii?
Da! Este dificil! La școală aveam multe oferte și am refuzat multe studiouri, dar după 2008 au fost mai greu de găsit. Am avut noroc să cunosc anumite persoane cu care mă înțeleg ca stil de a face lucrurile și merg înainte cu ei. Dar ambele versiuni sunt valabile. Școala mea avea legături cu diferite studiouri, însă, după această perioadă am trimis și portofolii. Cert este că-i mai bine să te caute ei pe tine decât să-i cauți tu pe ei…
Din punct de vedere al experienței profesionale ai avut ocazia să lucrezi în mai multe studiouri sub influența unor culturi diferite. Ai putea să ne spui ce anume ți s-a părut deosebit în cazul fiecăruia?
Italia este destul de pragmatică și ok, dar se plătește prost. În Japonia oamenii din domeniu sunt stresați din cauza companiilor mari și a ierarhiilor și se pierd în detalii. Cei din Marea Britanie îmi plac pentru că au un echilibru bun în a face lucrurile.
Privind proiectele care poartă semnătura ta observ diversitatea soluțiilor găsite și mai ales creativitatea – de la nivelul volumului general, la detalii. Care sunt sursele tale de inspirație? Se poate vorbi în acest caz despre un aume pattern de abordare?
Da, există două mari abordari în designul auto: grafica, adică linii care se preling pe un volum și volumetrica unde percepția formei este dată de interacțiunea dintre elementele 3D. O prefer pe a doua. Cea grafică se face când ai un Citroën, de exemplu, care are un volum mai puțin estetic, „gras” și trebuie să faci multe linii peste el ca să îl ascunzi și să-ți „fure” ochiul. Este ca și cum machiezi o tipă foarte grasă… din păcate cu toții în industrie ne întâlnim cu asta.
Cât de dificil este pentru un designer să își impună soluțiile în cadrul unor întruniri cu persoane de alte specialități, mai ales cu cele responsabile de partea financiară a produsului?
Nu este chiar atât de greu, depinde ce susținere are din partea boardului director, CEO-ului și cum jonglează costurile.
Argumentele acestora sunt de natură pur profesională sau, uneori, în spatele lor se ascund și păreri subiective asupra unui anumit produs?
Depinde de firmă și oameni, se poate întampla și asta desigur.
Mașinile electrice devin pe zi ce trece o realitate tehnologică. Crezi că în viitor designul acestora va comunica vizual acest fapt (după cum ar dori un designer) sau, din considerente culturale ori de altă natură, designul rezultat va fi tot unul tradițional?
E o discuție lungă dar, da, cred în electric. Cele două direcții vor merge în paralel, cred. Oricum nu se schimbă multe, fie că ai o cavitate în partea frontală sau nu… nu acest fapt schimbă mașina… Mai în glumă fie spus, până nu le facem să zboare o să ne plictisim mult uitându‑ne la ele!
Se spune că este ușor să faci o mașină ciudată însă este mult mai delicat să faci o mașină frumoasă. Cum ai defini frumusețea unei mașini? Doar forma este suficientă?
Da!… Frumusețea constă în rezolvarea cât mai simplă a unei probleme de formă și aici ar fi foarte mult de discutat. Ține de percepția noastră, a simetrei și a armoniilor formale… vine pe filiera evoluționistă. De exemplu, formele ascuțite seamănă cu dinții unor animale de pradă care ne vânau în savană acum două milioane de ani, nu?
Trăim într-o lume în care designul a căpătat un statut global. Cu toate acestea, există diferențe între cel american, european și asiatic. Datorită experienței tale personale în Japonia, îți poți aminti câteva dintre particularitățile designului autohton referitor la produsele destinate pieței locale? Cel auto urmează aceleași tendințe?
Japonezii văd frumusețea un pic altfel… la fel europenii și americanii. Europenii sunt între cele două culturi cumva. Cel auto e strâns legat de cultura autohtonă… absolut! Asiaticii nu aveau stiliști până acum câteva generații, însă, tinerii lor înțeleg cultura vestică la ora actuală și o aplică și pe mașini.
Dacă nu sunt informații confidențiale poți enumera câteva proiecte la care ai lucrat în decursul timpului? Dar dintre cele de viitor?
La Pininfarina am avut câteva proiecte pentru mărci europene. Apoi, la Toyota, Show Cars pentru Salonul de la Tokyo, dar nu prea au înțeles ei ce făceam eu și am plecat repede… La Lotus am lucrat la cinci concepte pentru Salonul de la Paris, în 2010, ca Design Manager. Iar acum sunt partener fondator într-o firma de coachbuilding, în Italia. Se cheamă Ares Carrozzeria Modena, siteul este ares-performance.com, l-am lansat acum de curând și încă mai adăugăm proiecte la el.
Identitatea de marcă este extrem de importantă; cum ai caracteriza succint Lotus comparativ cu alte mărci britanice?
Lotus a pornit cu o idee foarte bună: mașini minimaliste și ușoare. La ora actuală încearcă să-și mențină orientarea și asta este foarte bine pentru că este o plăcere să conduci maşinile lor. Celelalte mărci merg mai mult pe latura „luxului“.
Pe lângă mașini ești pasionat și de concept art, o direcție în care imaginația nu are constrângerile întâlnite într-un proiect real. Ești interesat sau ai elaborate deja propuneri pentru filme SF?
Sigur, dacă aș avea timp, mi‑ar plăcea să lucrez și pentru filme, de ce nu?… Însă totul se rezumă la timp și priorități.
Ce sfat ai da unui tânăr care a terminat liceul și dorește să devină designer? Există o rețetă a succesului?
Reţetă a succesului?… Dacă ai talent și poți să te susții într-o școală de renume, dar care este și scumpă, ești un om foarte norocos! Dacă iți lipsesc anumite chestii poți compensa cu voință, așa cum am facut-o și eu de multe ori.
Interviu realizat de Gabriel MANOLE / Ilustrații: Mihai PANAITESCU
Foto: autoblog.com