Kia Sportage: Ofensiva coreeană

Atractiv, dinamic, inteligent, practic. Nu, nu e descrierea unui model (nou) de bărbat pe care îl puteţi găsi în vitrină la Mall. Sunt coordonatele media pe care s-a făcut prezentarea şi totodată lansarea unuia dintre cele mai titrate modele SUV din România: noul Kia Sportage.

Deşi azi numele are notorietate, lucrurile stăteau cu totul diferit în 1993, atunci când a fost lansată prima generaţie. În compania următoarelor trei care i-au urmat, caroseria bonomă şi liniile lipsite de vitalitatea care pulsează astăzi în designul auto, fac ca primul Sportage să pară fragil şi timid. Nici cea de-a doua generaţie nu anunţa, cel puţin din punct de vedere stilistic, încrederea şi potența afişată de următoarele două. Aşezate într-un arc de cerc, la distanţă de o portieră una de cealaltă, cele patru generaţii Kia Sportage surprind într-un spaţiu cu o lungime de câţiva metri tot ce s-a întâmplat cu acest model în 23 ani. Evoluţia este remarcabilă. Şi firească. Peste 3,3 milioane de unităţi vândute în întreaga lume confirmă negru pe alb ceea ce se vede cu ochiul liber pe stradă. Această realitate ascunde un efort uriaş făcut de grupul Hyundai-Kia de a adapta modelele coreene la specificul pieţei europene. Centre de cercetare populate cu ingineri de provenienţă europeană, un studiu permanent şi realist al cerinţelor la care sunt sensibili clienţii europeni şi o anticipare a nevoilor cu care ne vom confrunta în viitor însumează o activitate laborioasă de adaptare a produselor Kia la mediul şi fauna din Europa.

Aşa se face ca noul Kia Sportage nu numai că afişează un design impetuos, dar are şi o fișă tehnică la fel de arogantă. Cinci trepte de motorizare (două benzină şi trei diesel) cu puteri cuprinse între 115 CP şi 185 CP, trei variante de transmisie (manuală cu șase trepte, automată cu șase trepte şi una cu dublu ambreiaj şi șapte trepte) conturează o ofertă menită să acopere cam toate pretenţiile de la cele orientate către economie până la cele care vizează zona înflăcărată a vitezometrului. Cinci stele la EuroNcap (90% protecţie pentru pasagerii adulţi, 83% pentru copii, 66% pentru pietoni) şi 7 ani garanţie transferabilă în limita a 150.000 km întregesc un pachet care se doreşte a fi în egală măsură atractiv şi util. Din moment ce Kia şi-a propus o cotă de piaţă de 10,9% până în 2018 nu este de mirare că noul Sportage este „lansat la apă” cu mult vânt din pupa. Dar până la evaluarea aspectelor concrete, stilul este cel care face… prezentările. Patru niveluri de echipare (Plus, Classic, Style şi GT Line), două variante de tracţiune (4×2 şi 4×4) şi o listă de preţuri cuprinsă între 17.308 EUR şi 28.860 EUR (TVA inclus) se ascund în spatele unui design energic consfinţit de un coeficient aerodinamic de numai 0,33 (cu 0,02 mai mic decât cel al generaţiei precedente). În liniştea care mă înconjoară în timp ce străbat autostrada Soarelui cu 130 km/h realizez ce treabă bună au făcut cei de la Kia cu acest Sportage. O barieră antifonică formată din elemente izolatoare din spumă, bucşe de prindere ale motorului cu diametrul mărit (86 mm faţă de 76 mm), bucşi de prindere între puntea faţă şi șasiu plus un parbriz cu o grosime mai mare, asigură un mediu ospitalier, mai ales la viteze mari. Sistemul de suspensie, bine calibrat, oferă o ţinută de drum convingătoare pe asfalt şi un confort optim pe drumuri denivelate.

Este evident că organizarea interioară face uz de acelaşi layout pe care îl foloseşte şi Hyundai Tucson, cu amendamentul că planşa de bord la Sportage este integral realizată din spumă, inclusiv deasupra ceasurilor de bord. Butoane aerisite, grupate pe funcţii şi ordonate intuitiv pentru o acţionare cât mai ergonomică se alătură unui stil simplu şi elegant care atrage în mod plăcut atenţia. Varianta GT-Line în care mă aflu o dovedeşte din plin. Volanul teşit în partea inferioară, scaunele față încălzite şi climatizate, volanul și scaunele spate încălzite, trapa enormă, navigaţia cu al său ecran de 8 inch, sistemul audio JBL cu 8 difuzoare şi tehnologie Clari-Fi Music Restoration de îmbunătăţire a calităţii fișierelor MP3 creează un ambient care predispune la relaxare şi călătorii lungi. Toţi pasagerii au mult spaţiu la dispoziţie, iar înclinarea spătarului de la bancheta spate se poate regla în mai multe poziţii predefinite. Pedalierul cromat, cu pedala de acceleraţie articulată în podea îmi amintește că sub capota acestui Sportage se află motorul diesel de 2,0 litri care dezvoltă 185 CP şi 400 Nm. Este versiunea din vârful lanţului trofic al ofertei Sportage. Transmisia automată cu 6 trepte schimbă lin şi fără sincope. Dacă te plictiseşti de mersul civilizat, poţi apăsa butonul „Drive Mode”. O dată. Asta înseamnă că pe bord a apărut o pictogramă cu inscripţia Sport pe care s-ar putea să nu o observi. Dar abundenţa de energie cu care maşina răspunde la acceleraţii nu are cum să-ţi scape… Dacă întârzii ceva mai mult în a te bucura de noul tonus al mecanicii vei păţi ca mine atunci când am aflat că viteza de 150 km/h se atinge în treapta a şasea la 3.500 rpm. Din nou am fost impresionat de liniştea care învăluie protector pasagerii chiar și în cazul episoadelor mai zbuciumate.

În regim de autostradă descopăr sprijinul acordat de sistemele de asistență ale şoferului. Sunt multe. Şi utile toate (vezi imaginile cu capturi din meniul computerului de bord). Cel mai interesant este Lane Keeping Assist pentru că intervine activ asupra direcţiei dacă ai depăşit marcajul fără să semnalizezi. Este acel sistem care face corecţii de direcţie permanent (dacă îl setezi astfel) pentru a păstra maşina pe culoarul median al benzii de rulare. Da, știu… este cel care ia și virajele singur, dar nu ăsta este scopul lui deși dacă face asta în timp ce tu ești cu ochii în telefon citind un SMS, intervenția lui capătă importanță capitală. Extrem de util este și Blind Spot Detection care supraveghează zonele laterale ale maşinii și emite avertizări vizuale şi sonore atunci când apar intruși în unghiul mort al câmpului vizual spate. Ca să fiu sincer, pe autostradă, nu ţin minte ca BSD să mă fi avertizat vreodată că vine ceva din spate. Asta pentru că în cei peste 250 km parcurşi pe A2 eu am fost cel care a dat de lucru la toate sistemele BSD de pe toate maşinile pe care le-am întâlnit şi… depăşit.