Maşina Malaxa este importantă pentru istoria industriei auto din România deoarece reprezintă primul automobil dezvoltat şi produs în ţara noastră, la Reșița, încă din 1946. Asta cu mult timp înainte de motorizarea oficială făcută de statul român prin intermediul diverselor licenţe achiziţionate după război…
În perioada interbelică, din punct de vedere industrial, România, prin fabricile sale, nu era defazată calitativ faţă de concurenţii de pe piaţa europeană. Exponentul central era reprezentat de numele Malaxa. În spatele acestuia se afla ing. Nicolae Malaxa, proprietarul conglomeratului industrial. El este cel care a pus, într-un fel, bazele industriei grele în România. În fabricile sale se produceau locomotive diesel foarte performante, țevi, armament etc.
De numele său este legat, însă, şi primul automobil 100% românesc.
Puţinele date disponibile despre acest subiect însumează doar două imagini de slabă claritate plus câteva rânduri din presa vremii. Câteva informaţii de natură tehnică sunt prezentate în cartea inginerilor A. Brebenel şi D. Vochin, „Din istoria automobilului”. Se precizează că maşina a fost dezvoltată în 1946 de către un colectiv de ingineri de la A.S.A.M, Malaxa şi I.A.R Braşov, conduşi de ing. Petre Carp.
Aceasta reprezenta răspunsul pentru un automobil popular şi adopta o soluţie tehnică cu motorul amplasat în spate şi tracţiune pe roţile din spate („totul spate”). Propulsorul, pe benzină, avea trei cilindri dispuşi în stea şi era răcit cu aer. Furniza 30 CP și provenea, probabil, de la un avion de mici dimensiuni. Mai aflăm că pentru răcirea motorului aerul era captat prin față, deasupra parbrizului, printr-o grilă, şi era condus prin plafon, în spate, la motor. Portbagajul era amplasat în partea din faţă, iar caroseria era prinsă de șasiu prin intermediul unor tampoane de cauciuc. Se mai precizează că viteza maximă atinsă era de 120 km/h, avea un consum de 10 l/100 km şi o masă proprie de 500 kg. Cam aici se termină informațiile relativ precise din diverse surse. Ca să fie şi mai palpitant… datele referitoare la numărul exemplarelor nu sunt foarte clare. Se vorbeşte de câteva unităţi – prototipuri, stadiu la care ar fi rămas din lipsa posibilităților de a dezvolta o producție de serie, dar unele documente spun că au fost câteva sute de bucăţi fabricate în doi ani de producţie. Dintre acestea, majoritatea ar fi mers la export și asta ar explica lipsa lor în țară. Nu explică, însă, lipsa lor cu desăvârșire în general. Povestea se termină cu decizia unor factori politici sovietici care, încântaţi de automobil, decid mutarea elementelor de producţie în Uniunea Sovietică. Acesta este sfârşitul istoriei de unde rămânem cu o fotografie, un desen şi puţinele informaţii disponibile.
Cu toată această lipsă de informaţie, demersul acelui colectiv este oricum demn de toată laudă. Intrigat de absenţa unor imagini mai edificatoare, am decis să reconstruiesc în scop ilustrativ designul acestei maşini, pe cât posibil, pornind de la cele două imagini-document, singurele existente. Sunt de remarcat, în acest sens, o serie de elemente moderne ale designului, precum integrarea pasajelor roţilor în suprafaţa generală a caroseriei pentru realizarea unei forme mai aerodinamice. Prin comparaţie am selectat un model DKW din perioada similară care nu prezintă această caracteristică novatoare. Este oarecum bizar modul de captare a aerului care era „introdus” prin plafonul dublu şi cobora, teoretic, prin intermediul stâlpilor „C”. Constructiv, mai simplă ar fi fost dispunerea unor prize de admisie direct în spate, în genul soluţiei de la Tatra, sau grile de ventilaţie deasupra motorului ca la VW Beetle. Mă gândesc că s-a urmărit, probabil, şi realizarea unei ventilaţii uniforme prin plafon asupra pasagerilor din habitaclu. În textele care au mai tratat acest subiect se precizează uneori că maşina putea găzdui confortabil şase persoane.
În urma analizării desenului disponibil, cât şi a fotografiei, caroseria prezintă o soluţie cu două portiere. Prin urmare, accesul cel puţin nu era unul comod. Încercările de a găsi posibile informaţii suplimentare, eventual alte poze despre maşină, care se spune că ar fi putut să fie fabricată mai departe în Rusia, nu au dus la nici un rezultat. Rămâne însă de apreciat automobilul gândit şi faptul că reprezintă primul automobil dezvoltat 100% în România.
Ilustraţii: Gabriel Manole
