Anvelopele sunt singurele care interacţionează direct cu neregularităţile drumului şi tot singurele care asigură contactul cu calea de rulare. Rolul şi importanţa lor devin astfel evidente pentru oricine. Prin urmare, trebuie să acordăm o atenţie deosebită pentru anvelopele de iarnă deoarece de ele depind siguranţa noastră şi plăcerea de a conduce în orice anotimp.
Evident, în prag de iarnă calendaristică, legea ne impune să utilizăm anvelope de iarnă. Nu este un moft. Compoziţia acestora le permite să-şi păstreze flexibilitatea la temperaturi coborâte şi să asigure în zona petei de contact cu solul o „priză” fermă chiar şi pe suprafeţe alunecoase – gheaţă, zăpadă, drum umed. În condiţii similare, anvelopele de vară, datorită rigidizării materialului din care sunt făcute, nu sunt capabile să asigure aceeași aderență pe suprafeţe alunecoase ceea ce conduce la instabilitate şi la o atrofiere a reacţiilor maşinii în timpul manevrelor de schimbare a direcției, a frânărilor sau accelerărilor. Aceste scenarii se pot finaliza cu evenimente rutiere nedorite ceea ce ridică sever ștacheta importanţei utilizării anvelopelor de iarnă în sezonul rece. Pe de altă parte, prelungirea folosirii lor în sezonul cald este total nerecomandată pentru că duce la uzură foarte accelerată din cauza temperaturilor ridicate ale mediului ambiant şi ale asfaltului.
Aşa că atunci când observaţi că mercurul din termometre trece în mod constant de 7°C sau că a trecut ziua în care ar trebui să oferiţi mărtişoare oricărei femei care vă iese în cale, nu uitaţi să faceţi schimbul de anvelope. Trebuie precizat că este bine ca fiecare set de anvelope să aibă propriile jante pentru a evita deteriorarea lor în timpul operaţiilor repetitive de montare / demontare. Depozitarea celor de iarnă trebuie să se facă după ce au fost spălate, uscate şi „pudrate” cu talc. Dacă cumva aveţi jante de aliaj pentru setul de vară şi de oţel la cel de iarnă, odată cu schimbarea roţilor se schimbă şi piuliţele de prindere pentru că cele de la jantele de aliaj nu sunt compatibile cu cele care fixează jantele de oţel. N-ar fi rău, dacă este să fiţi scrupuloşi până la capăt, să vă notaţi kilometrajul dintre schimburi pentru a păstra o evidenţă clară a numărului de kilometri parcurşi cu fiecare set în parte. Cum până la Mărţişor mai avem o iarnă de trecut este clar că ne aşteaptă drumuri înzăpezite, asfalt acoperit de gheaţă, zăpadă sau de perfidul polei.
Pe lângă ustensilele care capătă statut obligatoriu în această perioadă – săculeţ cu nisip sau sare grunjoasă, o lopată cu coada telescopică şi nişte mănuşi de protecţie suficient de groase – mai trebuie să ne gândim şi la accesorii care să sporească nivelul de aderență. Este vorba despre lanţurile pentru roţi. Sau de „rudele” mai comode în ceea ce priveşte montajul, ilegale pentru că Poliţia nu le recunoaşte aptitudinile şi cu aspect de şosete trase peste roți – husele antiderapante. Dacă ai o maşină cu tracţiune integrală poţi să ignori acest subiect pentru că nu vei avea nevoie de niciunul din cele două articole. Doar de nişte anvelope zdravene de iarnă… În ceea ce priveşte lanţurile antiderapante, utilizarea lor se impune în zonele de drum unde zăpada este suficient de mare încât să împiedice înaintarea. Dacă drumul mai este şi în rampă, situaţia devine critică. Lanţurile sunt singura soluţie. Din păcate, nu se montează nici prea uşor şi nici prea „igienic”. Există însă şi o parte bună în toată povestea asta: se montează doar la roţile care asigură tracţiunea.
Citeşte cu atenţie manualul maşinii înainte de a achiziţiona un set de lanţuri pentru a afla condiţiile stabilite de producător atât pentru caracteristicile lanţurilor compatibile cât şi pentru exploatarea maşinii în astfel de situaţii. Informează-te şi din documentaţia care însoţeşte lanţurile asupra condiţiilor de utilizare, mai ales în ceea ce priveşte viteza maximă pe care o poţi atinge. Revenirea pe drum curăţat impune demontarea imediată a lor pentru a nu le deteriora atât pe acestea cât şi alte repere de pe maşină (bucșe, articulaţii, rulmenţi de roată etc.). Probabil că un sac din plastic în care să fie depozitate după utilizare ar fi util pentru a nu face mizerie mai mare în portbagaj. Ulterior, lanţurile se usucă, se inspectează dacă nu au defecte în urma utilizării şi se lubrifiază astfel încât data viitoare când pleci la munte să fie numai bune de folosit.
George DRUGESCU
