Aparenţele înşală

0
39

Ştiţi zicala aceea cu frumuseţea interioară care primează celei fizice? Cam asta mi-a venit în minte când am dat nas în nas cu actualul BMW Seria 1. Şi ca să fiu sigur am mai tras încă o ocheadă, mai atent de data asta. Mmmm… Neee! E prea siropoasă ideea.

Trebuie să recunosc că nu acum a fost prima dată când m-am întâlnit cu noua generaţie, ci în toamna anului trecut când a intrat pe piaţa noastră, la scurtă vreme după lansarea sa la Salonul Auto de la Frankfurt. AutoTest a prezentat-o în numărul de la sfârşitul anului trecut, dar nu eu am avut grijă de ea ci un coleg de redacţie. Însă, şi atunci, şi acum, pot spune cu mâna pe suflet că am avut aceeaşi reacţie.
La prima vedere generaţia a doua arată… tot ca prima, însă mai stilizată pentru a o pune şi mai mult în evidenţă. Bavarezii au ţinut cont că au avut o reală victorie de piaţă cu generaţia anterioară astfel încât o schimbare radicală nu a fost considerată necesară. Calandrul a fost redesenat iar profilul a căpătat o linie gen coupé, partea din spate aducând aminte şi de alura unui… touring. Dar rămâne totuşi un „hatch”.
La aspectul de maşină „aşezată” contribuie şi gabaritul unde lungimea şi lăţimea au crescut, dar cel care influenţează volumul interior este ampatamentul care a ajuns acum la 2690 mm, cu 30 mai lung decât al vechii generaţii. Rezultatul imediat s-a simţit la locurile din spate unde spaţiul pentru picioare a căpătat 21 mm în plus. Noua arhitectură a cabinei a însemnat şi o sporire a volumului portbagajului cu 30 de litri având la dispoziţie acum 360 de litri, suficienţi pentru a pleca în vacanţă patru tineri cu bagajele aferente.
Şi dacă tot am pomenit de interior, accesul, în cazul variantei de caroserie cu cinci uşi, este destul de anevoios pentru persoanele mai înalte de 1,80 m pentru locurile din faţă, montantul central fiind „împricinatul” principal (abia aştept varianta în trei uşi!), însă efortul este răsplătit cu un interior, în maniera tradiţională a constructorului bavarez, ce a depăşit imaginea sobră şi care beneficiază de un plus de ergonomie. Desigur, din punct de vedere al cumpărătoarelor faptul tot poate fi un neajuns, dar când este vorba de personalizarea acestuia în funcţie de preferinţele fiecăreia, totul capătă altă valoare. În schimb, pentru „ei”, de cele mai multe ori, ergonomia comenzilor este esenţială, aşa că restul poate trece în plan secund. Dar nu trebuie omis faptul că pentru un produs premium pretenţiile cresc pe măsură, indiferent în care tabără anatomică vă situaţi. Oricum ar fi, calitatea materialelor folosite este pe măsura renumelui brandului german. Şi trebuie amintit că cea de-a doua generaţie Seria 1 vine cu noile BMW Lines (BMW Sport Line, cea de care am dispus în timpul testului, şi BMW Urban Line) ce etalează noile perspective de personalizare ale modelului.
Bordul este cel care atrage atenţia având o arhitectură modulară, comparativ cu cea liniară anterioară. Zona comenzilor centrale, a panoului de instrumente şi zonele gurilor de aer ale climatizării sunt bine profilate şi delimitate, dar oferă, totuşi, un look unitar şi destul de şic pentru ambele sexe. Iar comenzile sunt orientate către postul de conducere.
Din postura şoferului, gândindu-vă că aveţi un diesel de doi litri şi 143 CP sub capotă şi o transmisie automată în 8+1 raporturi, ce-i drept, opţională, veţi începe prin a căsca presupunând că nu aveţi mare lucru la ce să vă aşteptaţi, decât la un consum convenabil dictat de tehnologiile BMW EfficientDynamics…

Dar, aparenţele înşală! Fără să apelaţi la opţiunea „manuală” a transmisiei descoperiţi că „dieselescu” nu-i chiar atât de negru precum păcura! În prima fază, când călcaţi pedala de acceleraţie pentru a porni de pe loc, mari senzaţii nu vă năpădesc. În schimb, când o faceţi cu mai mult aplomb, cuplul îşi spune cuvântul şi reveniţi la gânduri mai bune căutând cea mai scurtă ieşire din oraş. Schimbul treptelor de viteză la (în jur de) 2000 rpm se face confortabil dar, în scurtă vreme, cei care au un stil de condus mai „vânjos” constată că… parcă lipseşte ceva. „Ceva-ul” îl găsesc pe consola centrală lângă maneta schimbătorului de viteze, mai exact, comutatorul „driving experience” care permite adaptarea comportamentului maşinii la stilul de condus al celui de la volan. Aveţi la dispoziţie patru setări, Confort, ECO PRO, Sport şi Sport+, şi o să vă placă răspunsul prompt al cutiei de viteze la trecerea de la o treaptă la alta, mai ales că acesta se schimbă în funcţie de opţiunea dvs. Ultima setare este şi cea mai căutată de amatorii de senzaţii ceva mai tari, însă nu vă permite să faceţi cam ce vreţi cu maşina. Vorbim aici de DTC (Dynamic Traction Control), o sub-funcţie a DSC (Dynamic Stability Control) varianta proprie de ESP, care permite patinarea roţilor pentru a obţine aderenţa în cazul suprafeţelor acoperite cu nisip sau zăpadă. Pe de altă parte aveţi şi un efect de „fun” în curbe, pentru cei care vor să-şi stimuleze adrenalina. În cazul de faţă, ca să vă păstraţi nota optimistă, totul este să nu exageraţi!
În cazul modelului de test o altă componentă a „feeling-ului” la volan este şi funcţia Servotronic, tot opţională, ce reglează puterea de asistare a direcţiei în funcţie de viteza cu care vă deplasaţi.
Privită în ansamblu, noua generaţie BMW Seria 1 arată că nemţii îşi dau silinţa să construiască un nou mit de piaţă cu argumentele dinamicii şi tehnologiei, ultima atât de dezavuată de tradiţionaliştii brandului. Însă cei care se gândesc la model şi pot trece de prejudecăţile acestora, au toate şansele să contribuie la realizarea lui.

Drive-test realizat de Radu Buhăniţă

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.


− 8 = zero