Cu Z3, BMW a revenit cu succes la roadstere. Compact, distractiv și chiar agresiv în versiunea M, acest rival al modelelor Mazda MX-5 și Mercedes-Benz SLK a fost produs în aproape 300.000 de exemplare, dintre care destul de puține în variantă coupe. BMW Z3 a fost lansat în 1995, așadar în urmă cu 30 de ani.
În 1988, BMW a revenit pe segmentul roadsterelor cu Z1, un model experimental din mai multe puncte de vedere, din care au fost produse doar 8.013 exemplare în trei ani. Marca părăsise această piață cu aproape 30 de ani înainte, odată cu oprirea producției modelului 507. În 1989, Mazda a lansat MX-5, care s-a bucurat de un succes imediat, în special în America de Nord. Acest succes i-a inspirat pe cei de la BMW să dezvolte o mică decapotabilă sport de intrare în gamă. Proiectul „Fun Car” a fost lansat intern. Sub supravegherea șefului de design, Chris Bangle, a fost aleasă propunerea japonezului Joji Nagashima pentru forma mașinii. Nagashima avea să semneze ulterior și Seria 5 E39 și Seria 3 E90. Burkhard Göschel, din departamentul moto BMW, a propus utilizarea șasiului Seriei 3 E30 ca bază tehnică, din motive de costuri. Ideea de a împărți componente cu Seria 3 a fost aprobată, dar a fost folosită generația E36, scurtată cu 25 cm la nivelul ampatamentului.
BMW Z3 a fost prezentat la Salonul Auto de la Geneva în martie 1995. A intrat în producție în septembrie același an, la Spartanburg, în SUA, pentru a fi aproape de cea mai mare piață a sa. Două luni mai târziu, James Bond, adică cel care a jucat acest rol, actorul irlandez Pierce Brosnan, s-a urcat la volanul unui Z3 în filmul GoldenEye, propulsând instantaneu roadsterul la rangul de vedetă pe patru roți. |Și asta a fost în urmă cu 30 de ani, ceea ce înseamnă că primele exemplare BMW Z3 pot fi acum înmatriculate ca vehicule de colecție.
Rețeta succesului
BMW Z3 readucea în prim-plan o formulă consacrată. Cu o lungime de doar 4,05 m și ampatament de 2,45 m, roadsterul avea capotă lungă, un habitaclu poziționat în spate, două scaune aproape așezate pe puntea spate, un acoperiș textil acționat electric și console scurte. „Privirea” felină și liniile curbate emanau o senzualitate musculoasă, care a cucerit un public larg. Prezentarea interioară prelua codurile estetice ale BMW ale epocii într-un spirit GT plăcut privirii; totuși, calitatea finisajelor i-a dezamăgit pe clienții fideli mărcii. Trebuie spus că mașina fusese concepută pentru a fi accesibilă.
A fost oferită, de altfel, cu motoare cu patru cilindri relativ modeste la lansare, respectiv un bloc 1.8 de 115 CP și unul 1.9 de 140 CP. Acesta din urmă era disponibil cu cutie de viteze automată ca alternativă la cea manuală de serie. Puterea era transmisă punții spate, care prelua suspensia de la Seria 3 E30 și nu pe cea de la E36. Mai compactă, aceasta genera mai puțină aderență… intenționat, conform BMW. „Utilizarea punții spate de la E30 făcea Z3 foarte distractiv de condus”, spunea Burkhard Göschel. Un șase cilindri de 2,8 litri și 193 CP a completat rapid gama, însoțit de aripi spate evazate, care făceau mașina și mai atrăgătoare.
Z3 M, avertisment de turbulențe
În 1996, BMW Motorsport a readus la viață o altă tradiție: aceea de a monta un motor mare și plin de cuplu sub capota unui mic roadster. Z3 M a fost prezentat la Salonul de la Geneva, animat de un șase cilindri 3.2 tip S50, de 321 CP și 350 Nm, împrumutat de la M3 E36. A fost preluată și puntea față a acestuia, iar suspensia spate a lui Z3 a fost revizuită. Extractoarele laterale cromate, semnalizările albe și cele două evacuări duble, finisate în crom și ele, accentuau aspectul sportiv al mașinii, fără a mai menționa jantele de 17″ cu etrier lat în spate. Rezultatul: 5,4 secunde pentru 0–100 km/h, viteză maximă limitată la 250 km/h și senzații tari, chiar dacă nu neapărat eficiență pură.
La scurt timp, proiectanții bavarezi au reușit să înghesuie chiar și un V12 de 5.4 litri, 326 CP și 490 Nm sub capota unui Z3 M, în cadrul unei colaborări cu revista germană Auto Zeitung. Această variantă a rămas doar un prototip unic, care se află astăzi în colecția constructorului auto din München.
Z3 Coupe, atipicul
Imperfecțiunea dinamică a simpaticului Z3 M le-a dat ideea unor ingineri de la BMW să dezvolte o variantă cu acoperiș fix a modelului. Astfel s-a născut Z3 Coupe, desenat de Chris Bangle, lansat în 1998 și echipat cu cele două propulsoare cu șase cilindri din gama roadsterului ca unice motorizări disponibile.
Adorat de unii, ironizat de alții, BMW Z3 Coupe era un veritabil „break de curse”, compact, dotat cu plafon orizontal, geamuri laterale mari și hayon. Pe lângă rigiditatea crescută, coupe-ul era și mai practic, cu un portbagaj ce varia între 210 și 410 litri, comparativ cu cei 165 litri ai decapotabilei. Însă, nu s-a bucurat de același succes.
O carieră solidă
BMW a restilizat Z3 în 1999, oferindu-i, în special roadsterului, aripi spate mai bombate și stopuri în formă de L, similare celor de la Coupe. Calitatea finisajelor interioare s-a îmbunătățit cu această ocazie. Motorul 1.8 a urcat la 118 CP, cel de 1.9, la 150 CP, a fost adăugat un mic șase cilindri de 2,2 litri și 170 CP, iar 2.8 a fost înlocuit cu un 3.0 de 231 CP. Z3 M nu a evoluat mecanic până în 2001. La finalul carierei, a primit motorul 3.2 tip S54 de la M3 E46, dar cu puterea scăzută la 325 CP, de la 343 CP.
În total, au fost asamblate 297.088 exemplare BMW Z3 până la încetarea producției, pe 28 iunie 2002, dintre care, 15.322 roadstere Z3 M și 17.815 coupe-uri (6.291 versiuni M). Z3 M Coupé cu motor S54 este cel mai rar dintre toate, în afară de seriile limitate, cu doar 1.112 exemplare fabricate. BMW Z4 i-a luat locul lui Z3 în 2003. A treia și actuala generație, lansată la finalul lui 2018, ar trebui să iasă din producție în primăvara lui 2026, fără să fie înlocuită, din păcate. Și să sperăm că nu va trebui să mai treacă alte trei decenii până când un nou roadster BMW va vedea lumina zilei.
Vă recomandăm și:
