Cu ceva vreme în urmă, spuneam că o utilitară adaptată transportului de persoane nu induce un sentiment de atracție, însă, după ce ai apucat să vezi despre ce este vorba, piedestalul pe care a fost urcat sedanul sau combi-ul familiei începe să se clatine serios.
Jumpy Combi, pentru mine, este o mașină… veselă, chiar dacă este poziționat în gamă între Berligo și Jumper, pentru că, de câte ori o văd, nu-i remarc formele ci faptul că trebuie să plec în vacanță, chiar dacă asta sună ca o învoire de 48 de ore de la serviciu. Dar și weekend‑ul e bun. Iar facelift-ul celei de-a doua generații aduce câteva detalii menite să-i sublinieze imaginea, alături de caracterul practic. Partea frontală a fost cea mai vizată, grila redesenată incluzând noul logo al mărcii și a fost extinsă, acum îmbinând cele două planuri ale blocurilor optice. Iar la interior s-a făcut o revizuire a nivelurilor de echipare.
Este o experiență aparte atunci când te urci la bordul unui Jumpy, încadrat în noua orientare a utilitarelor mărcii, la categoria Multispace. Totul pare supradimensionat, de la spațiul din jurul celui care stă la volan, la cel al ocupanților rândurilor doi și trei. Şi este confortabil, deși, ceva mai târziu în cursul testului, am avut un „conflict” cu bancheta din față. Adică, pe locurile din față se stă… bine. Mă refer la cele două de lângă șofer, și asta dacă sunt ocupate de două persoane ce nu au probleme cu circumferința taliei și se duc constant la sala de fitness. De fapt, ceea ce m-a indispus într-o oarecare măsură este „catarama” pentru prinderea centurii de siguranță, mai ales atunci când te așezi pe ea, dar am rezolvat problema prin repoziționarea mea, în bordul din dreapta având o distanță față de cel de la volan de parcă m-aș fi certat cu el. Altfel, din punct de vedere al panoramei și al suprafeței vitrate nu-mi pot dori mai mult.
După ce m-am instalat în scaunul șoferului, am remarcat că sunt la înălțime. La propriu. Şi că am o vizibilitate aproape panoramică, asta dacă ușile portbagajului nu s-ar fi închis fix la jumătatea hayonului. Dar, chiar și așa, în ciuda lungimii habitaclului, când priviți prin oglinda retrovizoare din plafon vedeți bine ce se întâmplă în spatele mașinii. Iar pentru a vedea ce fac pasagerii, o mică oglindă, amplasată deasupra celei de plafon, vă ajută să-i „spionați” cu succes, mai ales dacă aceștia sunt la vârsta la care jucăriile reprezintă obiecte de dispută și nu este nimeni lângă ei să „împartă dreptatea”. Cu alte cuvinte, cele șase locuri pot fi supravegheate eficient și fără probleme, gândindu-vă la o lungime efectivă a spațiului util de aproximativ 2,6 metri.
Multispace înseamnă modular, astfel încât arhitectura interiorului poate fi adaptată cerințelor de moment ale utilizatorului, prin deja obișnuitul „joc de șah” cu scaunele, în care rocadele acestora vă oferă soluțiile pentru optimizarea spațiului. Un exemplu este noua opțiune Acces Direct, prin care, pentru formula de șapte sau opt locuri, scaunul din dreapta de pe rândul doi poate fi scos, pentru a asigura un acces lejer la locurile din rândul trei (tot opționale), fiind foarte utilă în „chestiunile” oficiale.
Spațiile de depozitare de pe bord sunt numeroase, iar cele de la nivelul plafonului sunt suficient de adânci, astfel încât, pentru lucrurile mărunte, dacă nu le poți plasa la îndemână, trebuie să bagi mâna până la cot ca să le poți scoate, mai ales că trebuie să te ridici și în picioare pentru a le recupera. Practic, sunt o reminiscență a variantei utilitare și care se potrivesc de minune în cazul transportului de persoane, mai ales dacă plecați la drum cu familia reunită.
Oglinzile laterale sunt în genul celor de la transport marfă, adică mari, și-ți oferă o vizibilitate de notă maximă, foarte utile în depășiri și, mai ales, atunci când trebuie să parchezi lateral sau cu spatele. Aici te ajută și senzorii de proximitate, opționali, fără de care, eu personal, până să mă obișnuiesc cu lungimea mașinii, de 5135 mm, ar fi trebuit să mă duc destul de des la îndreptat suprafețe. Ale mașinii mele și ale altora…
Accesul la locurile din rândurile doi și trei se face foarte ușor, datorită ușilor late glisante, fapt apreciat, în special, în înghesuielile din parcări, în locurile unde șoferul, mai ales dacă este ceva mai „răsărit” ca dimensiuni, ar trebui să apeleze la mișcări de contorsionism pentru a putea ieși sau intra.
Odată pornit la drum, nu poți să nu remarci, atunci când aștepți la semafor, că poți mângâia părintește plafoanele multor mașini sau să le bați o darabană șoferilor care dau semne de nervozitate în așteptarea culorii verzi. Poziționarea schimbătorului în consola de bord și reglarea volanului îți oferă un confort și o ergonomie pe care nu le întâlnești la sedanurile de familie, dar care, după scurt timp, poate crea dependență (!). Dieselul de sub capotă este un HDi de 2,0 litri, ce dezvoltă o putere de 163 CP și un cuplu motor maxim de 340 Nm de la 2000 rpm și este cuplat la o transmisie manuală cu 6+1 raporturi. Pedala ambreiajului are un răspuns la picior gen… utilitară, însă impresia se estompează repede în timpul mersului, mai ales când descoperiți că, pentru masa de 1692 de kg a mașinii, la care mai adăugați și o sarcină utilă de 1000 kg, are o evoluție surprinzător de vioaie. Sigur, în timpul testului sarcina a fost la jumătate, dar, pentru mine, a reprezentat un punct de reper viabil în raport cu dimensiunile lui Jumpy. Silențios în timpul rulării, vanul îi permite șoferului să discute lejer cu ocupanții ultimului rând fără să fie nevoie de microfon și de stație de amplificare. Chiar dacă are o înălțime de aproximativ doi metri, stabilitatea în curbele atacate „ceva mai ambițios” va convinge și un cârcotaș care suferă de rău de călătorie. Ah! și să țineți cont de următorul lucru: când staționați, levierul frânei de mână este în partea stângă, pentru că eu, în virtutea obișnuinței, am scărpinat scaunul în dreapta multă vreme până am făcut descoperirea. În rest, din punctul meu de vedere, unica problemă a lui Jumpy este locul de parcare.
