Este bine cunoscut faptul că mașina care a marcat copilăria multora dintre noi, Dacia 1300, este de fapt un automobil fabricat sub licență. La origine, acest model se numea Renault 12. A existat, însă, și o versiune sportivă numită Renault 12 Gordini.
Dacia 1100 și Dacia 1300. Automobilele care au marcat perioada comunistă a României fiind primele mașini construite la noi în țară de către o marcă românească. Nu erau, însă, de concepție proprie, ci erau licențe împrumutate de la marca franceză Renault. Dacia 1100 era, de fapt, un Renault 8 fabricat la Mioveni, iar Dacia 1300 a folosit drept inspirație modelul Renault 12 atunci când Dacia 1100 a devenit prea veche.
Dar nu despre automobilele românești vrem să vorbim aici, ci despre modelele originale. Și mai ales despre versiunile lor sportive.
Atât Renault 8, cât și Renault 12 au avut parte de variante speciale, dezvoltate de cel care avea să le dea și numele: Amédée Gordini. Acesta a fost un vrăjitor al mecanicii, un om care și-a pus amprenta pe multe automobile sportive din anii ‘60-‘70. Născut în Italia, a căpătat experiență lucrând pentru Maserati la începutul secolului. S-a stabilit la Paris și Franța a devenit patria sa. Dedicat mărcilor italiene încă la început, Gordini a fost unul dintre părinții Simca, marcă defunctă acum. Războiul i-a întrerupt cariera, iar după marea conflagrație, talentatul inginer s-a refugiat la Renault.
Primul model modificat de Amédée Gordini a fost Renault Dauphine, apoi a urmat Renault 8. Modificările aduse de italian modelului cu tracțiune spate l-au transformat într-un fel de mașină pe steroizi a vremii sale.
Un Renault 8 normal folosea un motor de aproape un litru ce dezvolta 44 CP. Ulterior, cilindreea a crescut la 1,1 litri, iar puterea a urcat la 50 CP. După ce Gordini a modificat motorul lui Renault 8, puterea a fost dusă la 95 CP, aproape dublul obținut prin adoptarea de carburatoare dublu-corp Solex şi prin alte modificări.
Renault 8 avea să devină un succes atât pentru clienți cât și pe circuit. Odată cu încheierea ciclului de viață al acestui model, s-a renunțat la soluția tehnică motor spate – tracțiune spate, în favoarea mult mai modernei soluții motor față – tracțiune față. Renault 12 este primul reprezentant al acestui curent.
Bineînțeles, Renault și-a dorit și o versiune sportivă a noului model și a apelat iarăși la Amédée Gordini pentru ca acesta să își aplice magia și asupra automobilului cu tracțiune față.
Renault 12 a fost prezentat publicului la Salonul Auto de la Paris din 1969, iar primele modele părăseau linia de asamblare în 1970. Gordini a grefat un motor de 1,6 litri de 125 CP la 6.250 rpm. Alimentarea era asigurată de două carburatoare dublu-corp. Pe hârtie, cifrele se anunțau impresionante: viteză maximă 180 km/h și 33 de secunde pentru a parcurge primul kilometru cu
start de pe loc.
Însă, modelul Renault 12 Gordini prezenta probleme de fabricație. Clienții care doreau să-l achiziționeze au avut de așteptat, lansarea fiind amânată de mai multe ori. Existau dificultăți legate de transmiterea puterii prin intermediul punții față, care nu era gândită pentru efort mare, iar roțile față aveau tendința de a se învârti în gol, anulând performanțele.
Renault 12 Gordini a fost bine primit de fanii mărcii. În primul an pe piață, 1971, au fost vândute 2.225 de exemplare. Apoi, însă, vânzările au intrat în declin. Consumul mare de carburant, problemele cu puntea față și simplul fapt că mașina era mai mare și mai grea față de predecesorul Renault 8, aveau să ducă la pierderea interesului din partea publicului. Producția modelului Renault 12 Gordini a fost oprită în anul 1974 după ce au fost produse 5.188 de unități.
