Când ai un weekend liber la dispoziție, un city break este modalitatea ideală să vizitezi locuri noi și să descoperi peisaje minunate.
Vara aceasta, întâmplarea a făcut ca cel mai fierbinte weekend din România, când temperaturile au atins 42 de grade Celsius la umbră, să îl petrec în vestul țării, la Timișoara. Recunosc că am fost pentru prima dată aici și, după cum citisem despre oraș, mă așteptam să găsesc acel centru universitar și industrial, dar în același timp elegant, demn de apelativul „mica Vienă”.
Drumul cu mașina București – Timișoara l-am urmat pe ruta clasică, prin Valea Oltului, apoi, de la Sibiu pe A1 și direct spre destinație, cu o întrerupere la Deva. În total a fost un traseu de aproximativ șapte ore. Desigur că pentru un city break soluția de a folosi mașina nu este cea mai bună, având în vedere timpul petrecut pe drum. Pentru cei care nu au nimic împotriva călătoriei cu avionul, există companii aeriene care oferă opțiuni rapide și confortabile.
Având în vedere temperaturile mari, cea mai bună oră pentru vizitat orașul a fost după 8 seara. De la hotelul situat în partea de sud a orașului, am ajuns pe jos, în 20-30 de minute, în centrul plin de viață al Timișoarei. Am trecut de impunătoarea clădire de cărămidă roșie a Universității de Vest și am traversat Bega. Să nu vă imaginați că este un râu asemănător cu Dâmbovița bucureștenilor. Dimpotrivă, este amenajat pentru plimbări cu barca sau hidrobicicleta, iar pe maluri se află terase cochete, unde, stând la o cafea sau, de ce nu, la o masă copioasă, puteți admira „traficul” de pe apă.
Înainte de a ajunge în centrul orașului, care pe hartă va fi semnalizat drept „Cetate”, am trecut prin Piața Victoriei (sau a Operei). Celebră pentru că este locul desfășurării primelor evenimente din decembrie 1989, astăzi încântă prin frumusețea clădirilor în stilul „art nouveau” care o înconjoară. De formă dreptunghiulară, la un capăt este vegheată de Catedrala Mitropolitană, una dintre cele mai frumoase de la noi din țară, cu înveliș din țiglă smălțuită. Treptele acesteia devin loc de odihnă și de întâlnire pentru tinerii din oraș, dar și pentru turiști. În celălalt capăt al pieței se află Opera, pe care, din păcate, nu am putut să o admir deoarece în față avea instalată scena pentru un eveniment însemnat pentru oraș: „Ziua Timișoarei” (care a ținut în realitate vreo trei zile).
Cu această ocazie am intrat din plin în atmosfera unui oraș tânăr, animat, plin de energie. Printre cântăreții celebri prezenți la eveniment, am făcut cunoștință cu Vali Răcilă – „Sir Blues”. Muzica sa, în Piața Operei din Timișoara, într-o noapte toridă de vară îți creează cu adevărat un sentiment deosebit. Am mers mai departe spre Cetate, am trecut de două locuri foarte cochete, Piața Libertății și Piața Unirii cu parcul în centru, cele două biserici, sârbească și catolică și o mulțime de terase și restaurante.
Profitând de faptul că am fost cu mașina, am plecat a doua zi spre cascada Bigăr, unul dintre cele mai frumoase locuri din România. Situată la două ore și jumătate de mers de Timișoara, este un loc ce merită efortul de a parcurge atâția kilometri până acolo.
Cascada acoperită cu mușchi de un verde intens poate fi admirată de la distanță sau poate fi văzută mai de aproape, împreună cu vizitarea parcului ce înconjoară izvorul de unde iese apa cristalină care creează efectul vizual atât de admirat în mii de fotografii pe internet. Fiind o perioadă caniculară, debitul apei a fost scăzut în ziua vizitei mele, dar nu și-a pierdut farmecul și s-a ridicat la nivelul așteptărilor.
Text: Emilia PETRE / Poze: photobyandrei.wordpress.com
