V-aţi întrebat vreodată de ce plătiţi tot mai mult pentru o poliţă de asigurare auto? Unul dintre motive este frauda cu care se confruntă acest domeniu.
O statistică îngrijorătoare ne arată că nu mai puţin de 14% dintre daunele auto înregistrate pot fi clasificate drept fraude în asigurări. În România fenomenul se situează, procentual, cam la acelaşi nivel cu cel din alte țări din UE. Din păcate, în multe situaţii, subiectul este tabu pentru firmele de asigurări, iar cazurile depistate nu sunt comunicate opiniei publice. În aceste condiții numărul fraudelor nedescoperite va crește, iar cele care nu sunt estompate vor continua să se perpetueze. În plus, complexitatea şi frecvenţa daunelor suspecte creşte, iar infractorii economici sunt mai bine organizaţi şi acţionează transfrontalier. Firmele de asigurări își iau măsuri de precauție așa că cerinţele pentru personalul specializat sunt din ce în ce mai mari. Ele se axează, în principal, pe perfecţionarea personalului şi pe integritatea acestuia.
Cine fraudează asiguratorii? Putem să vorbim despre infractori de la marginea societății până la cei care au o stare materială bună. Există și o categorie a infractorilor „de ocazie” și avem și infractori economici.
Dintre metodele de operare folosite amintim:
– indicarea unui alt loc de producere a evenimentului şi, bineînţeles, alte împrejurări decât cele reale;
– organizarea în grup în scopul regizării repetate de accidente cu aceleaşi maşini şi conducători auto, prin permutări permanente şi avizarea daunelor la societăţi de asigurare diferite;
– schimbarea răspunderii pentru accident, în evenimente reale, în scopul avantajării celui mai sever păgubit;
– declararea unei alte date a accidentului pentru a-l înscrie în acoperirea poliţei sau obţinerea unei poliţe antedatate accidentului cu anumite complicităţi;
– deschiderea mai multor dosare de daună la societăţi diferite, în baza aceluiaşi eveniment, uneori cu complicitatea service-urilor reparatoare;
– conducerea autovehiculului păgubit de către o persoană aflată sub influenţa alcoolului (fără permis, cu permisul suspendat etc.) şi determinarea unei alte persoane să-şi asume culpa;
– deţinerea si înmatricularea unor autovehicule furate şi aducerea lor, de regulă, în daună totală, în momentul în care se află despre anchetarea cazului de furt de către poliție;
– avarierea a două sau mai multe automobile în evenimente diferite şi asocierea conducătorilor auto în declararea unui eveniment unic generator de daună pentru aceleaşi vehicule.
Există, însă, și alte metode: înscenarea accidentelor de autovehicule („flash-for-cash”, „crash-for-cash”); înscenarea furturilor de autovehicule; supraevaluarea vătămărilor corporale din accidente de autovehicule; incendierea intenţionată de autovehicule; tentative de încheiere a unor contracte de asigurare ulterior producerii accidentelor de circulație sau pentru autovehicule distruse; prezentarea unor facturi fictive privind reparații ale autovehiculelor; supraevaluarea daunelor; brokeri fantomă.
Ing. Eugen LUPESCU
Șef Compartiment Certificarea Autenticității Vehiculelor, RAR
