Până când să dau nas în nas cu cea de-a treia generație Honda Jazz mă gândeam cum aș reacționa dacă l-aș fi văzut la volan pe Louis Armstrong? Iar când am văzut-o mi‑am spus în barbă: „mmmm… nope. Poate pe Herbie Hancock…”.
Prima impresie este că Honda Jazz poate fi percepută în egală măsură ca un hatchback sau ca un monovolum. Iar partea frontală, care arată că poartă genele familiei japoneze, demonstrează că, într-adevăr, Civic-ul este sora mai mare. Proiectat pe o platformă tehnică nouă, Honda Jazz urmează conceptul de design „maxim pentru om, minim pentru mașină”. Cu alte cuvinte să se obțină cât mai mult spațiu pentru ocupanții cabinei și reducerea celui destinat componentelor mașinii. Însă aici au contribuit și extinderea dimensiunilor de gabarit și mai ales a ampatamentului care a căpătat 30 mm în plus.
Accesul în cabină se face extrem de lesne chiar și pentru persoane care privesc fitness-ul ca un vis mult prea îndepărtat. Așa descoperiți că bordul, înainte de toate, este curat și încă mai păstrează cadranele analogice pentru turometru și vitezometru. Vă lămuriți că în echiparea de bază Trend dispuneți de scaune încălzite, iar levierul manetei de viteze seamănă cu cel al unui joystick ceva mai mare.
Spațiul pentru pasageri este cel care salvează întotdeauna o mașină, mai ales dacă este din clasa subcompact. Nu știu dacă japonezii, în 2001, atunci când au denumit modelul s-au gândit la New Orleans, de exemplu, însă îmi imaginez că deplasarea spre cluburile de jazz a starurilor locale s-ar fi făcut destul de lesne și în condiții suportabile dacă mă refer la niște talii normale. Însă cele mai… convingătoare, în genul cunoscutei cântărețe Big Mama Thornton, din anii ’50, ar fi avut de suferit oricum. Mai degrabă, cred că s-au gândit la Paris și la talii gen Miles Davis. Dar un lucru este cert, bancheta este suficient de confortabilă pentru ca persoanele trecute bine de 1,80 metri să poată călători, fără să se foiască, pe distanțe medii.
Când pornești prima dată Jazz-ul ai senzația că ceva lipsește. Mișcarea. Dar, după ce eliberezi treptat ambreiajul, remarci că pentru japonezi cuvântul magic destinat unui asemenea model este „molcom”, iar comenzile au un răspuns fin, însă, când treci de 4.000 de rotații simți că ceva s-a schimbat.
Motorul este interesant. Înainte de toate este aspirat și apoi are… 1,3 litri. Ca să aduni la un loc cei 102 CP din „ograda” ansamblului motor trebuie să ajungi la 6.000 rpm, iar cuplul motor maxim de 123 Nm îl atingeți pe la 5.000. Cu alte cuvinte, dacă pornești „iavaș-iavaș” prin oraș și o ții tot așa, se poate întâmpla ca „harul” Jazz-ului să te „blagoslovească” cu un consum mediu de 6,7 litri ce i-ar face să se uite chiorâș pe amatorii de motorină. Iar dacă ești un practicant eco, ceva mai habotnic, rezultatele se pot ameliora semnificativ cu toți consumatorii de la bord în plină vervă. Asta și cu ajutorul „Idle Stop”-ului. În schimb, când treci la tratamente extreme și urci în turații, succesiunea reprizelor vă poate oferi câteva frisoane de febră competițională unde aveți impresia că treceți fulgerător pe lângă un melc având fotografia lui Loeb „colantată” pe cochilie. Totuși, aveți grijă că un antipiretic de minim două puncte de penalizare administrat de „oamenii de la Rutieră” vă poate aduce la temperatura optimă meditației asupra universului auto. Iar „rețeta” compensată doar pentru 48 de ore vă costă, în cel mai fericit caz, 200 de lei. În cazuri mai acute vi se administrează un tratament forțat de mers cu RATB-ul timp de minim 30 zile.
Suspensia, pentru o mașină din clasa Jazz-ului, este suficient de „smooth” încât să o compari cu a uneia dintr-o clasa mai mare. Poți trece cu „grație” peste denivelări serioase și nu te va arunca în laterale atunci când „forjezi” ceva mai serios Jazz-ul în viraje. Desigur, important este să nu exagerați. Și este remarcabilă liniștea din interiorul cabinei în timpul rulării chiar dacă uneori sunteți mai „turați”. Gândiți-vă că aveți la dispoziție și un portbagaj de 354 de litri ce vă permite să plecați în concediu dacă împărțiți judicios spațiul de încărcare, mai ales dacă este vorba de patru persoane tinere cu bagajul aferent. Și nu uitați să ascultați muzică în stilul preferat, chiar dacă nu este jazz. Instalația audio sună bine oricum.
