Dacă ați ajuns într-o dimineață geroasă în dreptul mașinii dvs. și aceasta nu dă vreun semn de viață după ce folosiți telecomanda… ghici ciupercă ce-i?
Primul pas, mic pentru cei ce trec pe lângă mașină și mare pentru dvs., este să folosiți cheia propriu-zis. Dacă se deschide ușa și se aprinde lumina de întâmpinare, ați scăpat cu o cheltuială minoră, adică bateria telecomenzii trebuie schimbată și lucrurile revin la normal.
Partea delicată apare atunci când răsuciți cheia în contact sau apăsați butonul de pornire și motorul este de altă părere. Evident că în cele mai multe cazuri vinovată este bateria. Cât despre alte cauze, mai bine scuipați în sân. Și apropos, este momentul să vă gândiți de când nu v-ați mai uitat sub capota motorului și când a fost ultima dată când ați acordat atenție bornelor de la baterie.
În cazul în care dețineți o mașină mai „în vârstă” este bine, mai întâi, faceți o mică retrospectivă a ultimei sale utilizări și să realizați dacă nu ați uitat vreun consumator aprins, cum ar fi farurile. Adică nu aveți avertizoare de becuri aprinse sau farurile nu se sting automat atunci când opriți motorul sau folosiți închiderea centralizată. Este simplu să vă uitați la bord și să vedeți poziția comutatorului de lumini. Indiferent dacă poziția acestuia este închisă sau deschisă este foarte posibil ca bateria să fie descărcată în urma neatenției dvs., dar ar fi fost bine să nu fi exagerat la partea cu neatenția. De ce anume trebuie să țineți cont este faptul că iarna temperatura coboară sub zero grade, iar puterea şi performanţa acumulatorului scad drastic în funcție de câte grade sunt sub valoarea 0. Se zice că la –20 grade, bateria ajunge la jumătate din potențialul său, iar în cazul acesta soluția ideală este să parcați maşina într-un garaj cu temperaturi pozitive. Dacă nu, vă obișnuiți cu gândul că aveți ceva șanse să ieșiți la liman, dar doar dacă bateria încă este viabilă, adică este doar descărcată și poate fi „resuscitată”.
În cazul fericit scăpați repede dacă aveți dvs., un vecin sau vreun prieten care stă aproape un robot auto de pornire. Dar, de obicei nu aveți norocul ăsta, așa că va uitați după un vecin care își poate porni mașina ca să vă dea curent, cu condiția să vină cu aceasta lângă cea proprie. Vă trebuie doar două cabluri pe care le montați la fiecare bornă de baterie corespunzătoare culorilor: negru la minus și roșu la plus. Se poate și invers cu condiția ca fiecare polaritate în parte să aibă cablul de aceeași culoare. Conectarea cablurilor se face cu motoarele oprite, apoi se pornește cel „donor”. După 2-3 minute încercați să-l porniți și pe cel propriu și ar fi bine ca cel donor să fie ceva mai turat. Dacă a pornit scoateți cablurile în ordinea inversă montării și mai așteptați puțin înainte să porniți la drum. Înainte să vă puneți în mișcare încercați să scoateți din „ecuație” consumatorii care nu sunt musai necesari cum ar fi încălzirea scaunelor sau a lunetei dacă nu este cazul. Apoi trebuie să evitați drumurile scurte și să mergeți minim 30 de minute ca să-i dați timp alternatorului să încarce bateria. Oricum dacă locuiți într-un oraș aglomerat n-ar trebui să fie o problemă.
Dacă nu ați reușit să porniți motorul, mai aveți o șansă abia a doua zi după ce scoateți bateria și o duceți la încărcat la un redresor. Dacă nici atunci nu dă semne de vitalitate trebuie să acceptați faptul că bateria și-a dat obștescul sfârșit și vă trebuie alta. Adică o cheltuială necesară dacă vreți să vă mai folosiți mașina, plus drumul până la magazin și înapoi.
Oricum, când maşina porneşte sesizabil mai greu în momentul în care a venit vremea rece sunt primele semne că bateria maşinii nu mai are mult de „trăit”. Este mult mai convenabil să o schimbați decât să rezolvați situații în genul celor de mai sus. Imaginați-vă doar că bateria are altă opinie decât a dvs. când sunteți la schi în vârf de munte și cum v-ar sta la știrile de seară!
