Virgil Stănescu a jucat baschet 20 de ani. A fost căpitanul naționalei României, a îmbrăcat tricoul unor echipe mari din Europa și a fost unul dintre puținii români care au jucat baschet pe tărâm american, în liga universitară. S-a întors din Statele Unite ale Americii cu o diplomă în management, obținută la Universitatea din Alabama de Sud, dar și cu un superb Ford Mustang…
Virgil Stănescu: Am de zece ani acest Ford Mustang, am remarcat modelul în perioada în care am fost în SUA, la colegiu. Întotdeauna au fost sexy automobilele americane vechi, cu sunetul respectiv de mașină de putere. Am luat un Ford cu motor mai micuț, cel cu șase cilindri în linie, nu am vrut un model cu care să mă plimb între benzinării (zâmbește). Este o mașină care arată superb, o decapotabilă, exact visul american din filme.
Auto Test: Soției îi place?
Virgil Stănescu: Sigur. La fel și copiilor. Este o mașină frumoasă care spune ceva și uneori, pe timp de vară, ieșim cu ea la plimbare.
Auto Test: Care este mașina ta favorită?
Virgil Stănescu: Sun fan BMW, mi se pare că mi se potrivește cel mai bine. Primul BMW a fost un X6, l-am condus în perioada în care am jucat la Tîrgu Mureș. Din păcate, mașina mi-a fost furată, nu am apucat să mă bucur de ea decât trei ani. Era asigurată, dar am avut o franciză care nu acoperea toată suma. Așa că am rămas puțin în pagubă. Nu am mai aflat niciodată nimic despre ea…
Auto Test: Și acum?
Virgil Stănescu: Aș vrea să experimentez călătoriile cu un BMW seria 5, iar până acum am avut un model seria 7. Este o adevărată poveste să-l conduci, ai impresia că ești într-un avion cu toate inovațiile cu care este dotat. Îmi place cum iese din parcare, suspensia pneumatică, confortul… cum își ține linia de drum. Mă amuză foarte tare când reglezi volumul melodiei printr-un simplu gest.
Auto Test: Știu că mai ai și un alt BMW…
Virgil Stănescu: Un bunic al seriei 3 din anul 1966. Vreau să-l restaurez, ajutat de câțiva prieteni. Știm că o să ne coste ceva, dar nu contează. Este o mașină care spune ceva și o să fie un proiect de suflet.
Auto Test: Ai jucat în multe țări. Ce automobile ți-au plăcut?
Virgil Stănescu: Am avut multe mașini de la cluburile cu care am avut contract. Am jucat odată la o echipă al cărei sponsor era Opel și la câteva săptămâni primeam alta. Mi se părea fantastic să conduc, mai mereu, un automobil nou. Când am jucat în Rusia am avut un VW Passat, 4×4. În iernile pe care le-am înfruntat acolo se descurca minunat. Într-o vară am condus un Mini Cooper.
Auto Test: Nu era cam mică?
Virgil Stănescu: Să știi că am încăput în ea. Mi-a plăcut foarte tare și m-am simțit de parcă am ieșit cu o jucărie la plimbare.
Auto Test: Care a fost mașina pe care ți-ai făcut „ucenicia” de șofer?
Virgil Stănescu: Dacia părinților mei, un break. Îmi aduc aminte, eu fiind de atunci destul de mare, că trebuia să ridic piciorul ca să utilizez maneta de viteză. Băgam în viteza întâi, dădeam piciorul la o parte… devenise un gest reflex (râde).
Auto Test: Știai să o repari?
Virgil Stănescu: Nu m-am priceput niciodată. La un moment dat se tot îneca și m-am gândit să rezolv problema. Am ridicat capota și am văzut că furtunelul care pleca din carburator era puțin spart și picura benzina. Atunci mi-a venit ideea nefericită să-l tai… l-am tăiat de nu mai ajungea dintr-o parte în alta.
Auto Test: Ai avut incidente pe șosea?
Virgil Stănescu: Accidente minore. Țin minte că într-o iarnă am patinat deși nu mergeam tare, cred că aveam vreo 20 de km la oră. Vedeam mașina cum pleacă ușor și îmi venea să pun piciorul jos ca să o opresc. Până la urmă m-am oprit… într-un stâlp.
Auto Test: Conduci agresiv?
Virgil Stănescu: Deloc, dar îmi place mașina care răspunde confortului și sportivității. În trafic sunt foarte liniștit și nu sunt cel care apasă aiurea accelerația doar ca să facă nebunii pe stradă. Când sunt cu cei mici în mașină sunt și mai precaut, mai ales că fetiței mele i se face rău în spate dacă fac manevre bruște.
Auto Test: Motocicletele îți plac?
Virgil Stănescu: Acum mult timp am avut o Mobra 50 Super. Puteam să o conduc fără carnet și o „bârâiam” prin oraș. Era o motocicletă foarte bună, cu puțini kilometri la bord, cumpărată de la o vecină mai în vârstă. Nu mi-am luat carnet, am considerat că este destul de periculos. Îți dai seama, o lovitură la genunchi mă putea costa cariera.
Auto Test: Cu bicicleta mergi?
Virgil Stănescu: Îmi place să merg. Am o bicicletă foarte frumoasă pe care am primit-o cadou de la soția mea când am împlinit 30 de ani. Este mare și sunt singurul care ajunge la pedale. Este o bicicletă cu care ești obligat să stai la semafor, nu poți să te strecori printre mașini.
Auto Test: Nu îți este teamă în trafic?
Virgil Stănescu: Nu-mi este frică, oamenii au tot mai mare grijă când văd bicicliști pe șosea.
Auto Test: Nu se mai trezește câte un șofer să-ți spună „o vorbă de duh”?
Virgil Stănescu: Este greu să te iei de unul care are 2,08 m și este cam cât mașina ta (zâmbește). Poate dacă eram mai micuț, dar așa… Dar nici nu sar printre mașini. Am și un Pegas foarte frumos și îmi place să merg pe bicicletă, atunci când pot.
Auto Test: Când am venit te-am găsit în sală, aruncai la coș…
Virgil Stănescu: Asta nu se va termina niciodată! Încă mai joc în liga a treia ca să mă simt bine și să rămân în formă. Nu mai am aceleași arderi, dar îmi place să mănânc la fel de mult ca atunci când jucam. Nu sunt un gurmand, să spun că nu pot să mă abțin, dar nu mănânc numai ca să trăiesc. După ce m-am retras, am stat puțin și mi-am dat seama că nu mai este același lucru. Vreau să rămân activ.
Auto Test: Copiii tăi fac sport?
Virgil Stănescu: S-au născut în sala de sport, iar de la vârsta de patru luni i-am „aruncat” în bazin. Băiețelul are acum opt ani, fetița șase ani și jumătate. Îi încurajăm să meargă la sport. Fata a făcut balet, acum este la gimnastică ritmică și la înot și curând o să o ducem și la un sport de echipă. Sportul te definește și este o metodă educațională, un lucru aplicat pe care îl învață orice copil… de la disciplină până la socializare. Este bună puțină ordine în viața fiecărui copil indiferent dacă va ajunge să facă sport de performanță sau nu.
Auto Test: Și băiatul?
Virgil Stănescu: Merge la înot, dar la un moment dat va face baschet de performanță. Îmi doresc foarte mult acest lucru, dar mai așteptăm puțin ca să nu se plictisească. Este înalt și are talent pentru acest sport.
Auto Test: La fel ca tata…
Virgil Stănescu: Eu am ales târziu baschetul, dar am avut un succes imediat. Am început la 17 ani și jumătate și la 19 eram în lotul național. A fost un răspuns imediat și a început să devină un mod de viață. Uite că am jucat 20 de ani.
Auto Test: Mai ții minte primul meci?
Virgil Stănescu: Mi-l amintesc pe cel de la seniori. Tata mi-a adus ziarul și mi-am văzut acolo numele, pe vremea aceea erau trecuți marcatorii în caseta meciului.
Auto Test: Părinții veneau la meciuri?
Virgil Stănescu: Tata nu lipsea de la niciun meci, îi auzeam mereu încurajările. Pe ceilalți nu-i auzeam, dar pe el da. Mama a venit de câteva ori și m-am simțit ciudat cu ea în tribună, aveam emoții. Baschetul este un sport de contact și îmi spunea: „Măi, mamă, oamenii ăștia te lovesc, mai dai și tu”. Ce să-i spun? Eu am jucat pivot… asta era pâinea mea: luam câte un ghiont, dar și dădeam zdravăn. Mama nu suporta și spunea că nu vrea să vadă.
Auto Test: Cum merge proiectul de la echipa de baschet?
Virgil Stănescu: Unul dintre obiectivele noastre este să câștigăm campionatul, dar ne dorim să schimbăm puțin mentalitățile și cultura organizațională. Vrem să creăm la Steaua o familie, dar și o experiență pe care să o ținem minte. Vrem să conteze fiecare pas și cred că se va vedea curând o schimbare de abordare.
Auto Test: Este greu să faci sport în România?
Virgil Stănescu: Foarte greu. Avem ajutor de la Consiliul General al Primăriei Capitalei, din partea unor oameni care înțeleg nevoile sportului bucureștean. Mediul privat se implică tot mai greu pentru că dăm destul de puțin înapoi și firmele nu au interes. Este dificil să le spui oamenilor că trebuie să vină lângă noi din filantropie.
Auto Test: Este scump baschetul?
Virgil Stănescu: Foarte scump, mai ales dacă te gândești să faci performanță. Am un exemplu care îmi stăruie în minte: anul trecut am jucat în Eurocup cu Unics Kazan și rușii aveau în lot un jucător care câștiga anual dublul bugetului nostru. Este greu să performezi când ești atât de departe de lumea bună și este dificil să explici că avem nevoie de mai mult. Sportul ar trebui să fie un liant social, un exemplu pentru societate și să-i aducă pe cei mici la sală. Noi avem 1200 de copii sub umbrela clubului nostru, nu cred că mai are cineva acest proiect în România. Din păcate, uneori, din modele sportive construim niște povești pentru tabloide. Sportivul ar trebui să fie un model social!
Interviu realizat de Sorin Barbu / Foto: arhiva Virgil STĂNESCU
