Jaguar s-au hotărât să reconstruiască un model de suflet apărut în urmă cu 70 de ani, denumit acum C-Type Continuation, cel cu care constructorul englez câștiga cursa de la Le Mans în 1951.
La acele vremuri C-Type (de la Competition), numită inițial XK120C, chiar în anul apariției sale se impunea în celebra cursă de anduranță fiind considerată o mașină de curse avangardistă prin introducerea principiilor aerodinamice inspirate din industria aerospațială în lumea motorsportului și, un an mai târziu, a frânelor cu disc.
Cel care avea să creeze una dintre cele mai frumoase forme ale epocii a fost Malcolm Sayer, unul dintre primii designeri care s-a folosit de aerodinamică în proiectarea mașinilor aplicând propriile calcule științifice. Metoda sa unică combina logaritmi și formule matematice complexe în trasarea precisă a formelor complexe ale caroseriei și în determinarea volumului 3D pentru dezvoltarea curbelor aerodinamice optime. Inginer de formare, Sayer se considera mai degrabă un „aerodinamist”, aceasta fiind principala sa preocupare, ideea de stilist combătând-o cu un sec „Nu sunt la coafor!”. Era omul pentru care designul trebuia să „funcționeze”.
Primele C-Type s-au folosit de motorul, transmisia și suspensia modelului XK120, dezvoltau aproximativ 205 CP, aveau un cadru tubular ușor și un corp aerodinamic. Mașina a fost proiectată și construită în doar șase luni, iar înaintea cursei de 24 de ore de la Le Mans, 12 angajați de la Jaguar au sosit în Franța cu un „trio” de C-Type, după ce au condus mașinile de competiție tocmai din Marea Britanie. Iar la sfârșitul cursei din 1951, C-Type avea să culeagă laurii primei victorii ale mărcii Jaguar în motorsport. Cele trei mașini au fost conduse de echipajele Stirling Moss – Jack Fairman, Leslie Johnson – Clemente Biondetti și cel care avea să câștige cursa, Peter Walker – Peter Whitehead. În scurt timp a apărut o serie de inovații pe mașinile de curse precum montarea frânelor cu disc și utilizarea roților de 16 inci, cu 60 de spițe, pentru sporirea răcirii frânelor. Apoi utilizarea unei suspensii spate cu tijă Panhard a îmbunătățit, de asemenea, comportamentul și siguranța mașinii în configurația sa finală din 1953.
Adică făcută cu mijloacele actuale de producție.
Evident, o contribuție la următoarele succese a fost utilizarea celor trei carburatoare Weber 40DCO3 care au dat un impuls motorului de 3,4 litri, cu șase cilindri în linie, de la 200 CP la 220 CP. Puterea suplimentară combinată cu montarea frânelor cu disc și caroseria ușoară au contribuit la al doilea triumf Jaguar de la Le Mans. A fost rețeta care a animat viața sportivă a mărcii engleze mult timp, în care aerodinamica compensa performanțele unui motor cu cilindree mai mică în comparație cu cele folosite frecvent atunci, de obicei în arhitecturi V12.
Așa că la ora actuală pentru apariția lui C-Type Continution au fost necesari aproape doi ani de compilare a datelor „vânate” prin arhivele, desenele, documentele și imaginile Jaguar înainte ca dezvoltarea fizică să poată începe.
Iar încununarea strângerii acestor informații a fost construirea unui model 3D CAD (proiectare asistată de computer) marcând prima dată când un vehicul întreg Jaguar Classic Continuation a fost creat în acest fel. S-a început cu elementele majore ale corpului și structurii generale pentru obținerea imaginilor cheie, inginerii asigurându-se că totul se potrivește cu informațiile originale disponibile.
Pentru execuția fiecărui motor de 3,4 litri, cu șase cilindri în linie, sunt necesare nouă luni în care carburatoarele Weber sunt reproduse cu meticulozitate la un standard foarte înalt, în timp ce alte detalii din compartimentul motorului sunt lucrate exact ca în perioada respectivă, cum ar fi pompa hidraulică Plessey, din cutia de viteze, care pompează fluidul hidraulic în frâne.
Atenția acordată detaliilor se extinde la elemente precum capacul rezervorului de lichid de frână de pe bord, mașinile originale având consolele proiectate pentru montarea acestuia și pe alte modele. În cazul lui C-Type Continuation acesta nu mai servește vreunui scop, însă, noile mașini vor păstra totuși această anomalie originală.
Ceasurile și indicatoarele cu specificațiile originale sunt o ilustrare a orelor de manufacturare. Nu numai că sunt reprezentări fidele ale originalelor, dar modul în care sunt integrate, inclusiv întrerupătoarele din jurul lor, este un exemplu de atenție la detalii pentru crearea bordului perfect.
În plus, comutatorul de contact reproduce procedura de pornire a originalului. Este realizat din componente fiabile și de înaltă calitate utilizate pentru asigurarea funcționării îndelungate. Reproducerea complexului indicator de turații din fața conducătorului auto, inclusiv a modului în care se rotește în sens invers acelor de ceasornic, a fost realizată, de asemenea, cu un grad ridicat de finisare în stilul celui original.
Scaunele sunt finisate în opt nuanțe de piele și sunt completate cu hamuri de curse montate pe o componentă nou construită în spatele peretelui din spate, apărută din obligația respectării reglementărilor FIA. Un volan Bluemel este fidel originalului, fără să aibă niciun ornament lucios pe centru. Au fost scoase din mașinile de curse originale pentru reducerea strălucirii și reflexiilor deranjante pentru cel de la volan, însă, la cerere, viitorii posesori pot opta pentru emblema Jaguar, dacă doresc. Iar pentru exterior vor fi disponibile 12 culori inclusiv Suede Green, Cream, Pastel Blue și British Racing Green.
Despre preț Jaguar încă nu a spus nimic. Însă, dintre cele 53 de tipuri Jaguar C construite în anii 1950, 43 au fost vândute unor proprietari privați, iar la unele licitații au fost exemplare care s-au vândut cu 8 milioane de dolari sau mai mult.
