Liviu Păunescu este directorul medical al Serviciului de Ambulanță Teleorman, dar și un mare împătimit al curselor de mașini. Deși se apropie de 60 de ani nu se gândește să se retragă. „Poate când o să am un nepot” ne-a spus zâmbind medicul pilot Păunescu. Am încercat să-i aflăm rețeta miraculoasă și a ieșit o discuție alertă ca un demaraj al unei mașini de raliu.
De unde pasiunea pentru cursele de mașini?
Nici nu știu foarte bine. Tata nu m-a susținut, mă considera „năzbâtios” și nu m-a lăsat să iau permisul la 18 ani. Am dat examenul la 20 de ani.
Cum ați ajuns la cursele de raliu?
I-am spus mamei că îmi plac raliurile și am plecat. Tata, săracu’, murise. M-am dus la ACR și apoi m-am înscris la o școală de arbitri. Acolo l-am cunoscut pe Costache Viorel și cu el am debutat, ca navigator. La prima cursă ne-am și certat. Amândoi eram arbitri și am greșit timpii, ne-am făcut de râs . A fost o perioadă frumoasă. Eram „stagiar” la Alexandria, dar mergeam și la curse. La start erau 120 de mașini. Dacă prindeai loc în primii 20 era grozav.
Ați avut accidente periculoase?
În 30 de ani am avut vreo opt răsturnări și tot atâtea accidente mari. În anul 2002, concuram cu Cristi Enache, aveam 170 de km/h și „am sărit” de pe drum. Ne-am înfipt în pământ și mi s-a rupt scaunul. Altă dată, la Raliul Clujului, tot cu Cristi, coboram o pantă cu viteză, nu a apăsat frâna și ne-am răsturnat. Când eram în aer i-am strigat: „Dacă scăpăm cu viață, te omor cu bătaia!”. Atunci mi-am rupt două coaste. După accident am vorbit la telefon cu soția și nici nu am avut curaj să-i povestesc. Și-a dat seama când am ajuns acasă și m-a strâns în brațe. Atunci am strigat de durere…
Nu încearcă să vă convingă să renunțați?
Soția mea este tot medic, iar în timpul liber pictează și face obiecte din ceramică. Nu s-a legat niciodată de pasiunea mea. Nici ea și nici cele două fete. Odată, într-o iarnă, m-a rugat să dau zăpada. „Nu dau, că mă doare umărul” i-am spus și am tulit-o la Raliul Zăpezii. Era un ger năpraznic! Nici nu am plecat bine în cursă că ne-am trezit aruncați de pe traseu. Am dat într-un brad și am rămas acolo, într-o zăpadă de un metru. Am uitat de umăr și am dat la lopată, vreo 20 de metri, până am ieșit la șosea. Acolo nu puteam să rămânem că erau urși prin zonă! Cred că nevasta m-a „blestemat”.
Motocicletele vă plac?
Nu mă omor. Când eram mai tânăr și lucram ca medic de familie, parcam mașina cu frâna de mână. Am încercat o manevră asemănătoare și pe o motocicletă. Lucram chiar în localitatea în care m-am născut, la dispensarul din Cervenia și am vrut mă dau mare în fața băbuțelor care mă așteptau și „zdup” am căzut.
După un accident nu v-ați gândit să spuneți „stop”?
Niciodată. Este adevărat că din acest an o să fiu nevoit să „alerg” mai puțin. Vreau să mă îndrept către medicina de familie și o să găsesc mai greu timp liber. O să-mi păstrez și câteva gărzi la salvare, deși vine o vreme când trebuie să te gândești să lași locul celor mai tineri. Din păcate, salvarea este ocolită de medici: la ultimele patru concursuri organizate nu s-a prezentat nimeni. Este mult stres.
Cum ați ajuns medic?
Tatăl meu a fost medic, mama a lucrat ca farmacistă. Din liceu știam că o să dau la medicină. Lucrez pe salvare de 15 ani, am fost și la pompieri în prima trupă făcută de Raed Arafat.
Cum s-a împăcat meseria cu pasiunea pentru curse?
Toată viața am fost dependent de adrenalină: meserie stresantă… pasiune stresantă. La serviciu mă consum mult. Diagnosticele grave ajung la noi și le ducem urgent la București. În ultimii ani a crescut gravitatea accidentelor de circulație. Am văzut unul cu cinci morți! Nu unul… cinci! Te cutremuri!
Când aveți o urgență nu sunteți tentat să treceți la volan?
Șoferii noștri știu că nu trebuie să alerge cu 160 de km/h când duci un pacient. Trebuie să ai un ritm constant pentru că tu ești în celula medicală, în spate, și nu trebuie să te zdruncine. Poți să dai de alte probleme. Din acest punct de vedere nu am emoții. Conducătorii de ambulanță au ceva „special” în ei. Să nu uităm că Didier Auriol, marele campion francez, a început ca șofer de ambulanță.
