Renault Megane Sport GT reprezintă treapta intermediară dintre modelele standard ale gamei şi versiunea RS. Jantele de 18 inch în spatele cărora lucesc patru discuri de frână mărişoare, șasiul 4Control, un motor de 205 CP cuplat la o transmisie automată cu şapte trepte sunt dovezi mai mult decât suficiente care să te facă să-l priveşti mai de aproape.
Cum era de aşteptat, interiorul marjează pe aceeaşi direcţie. Scaunele față tip cochilie, cu reazeme laterale supradimensionate, atât la şezut cât şi la spătar, sunt primele care reţin atenţia. Volanul aplatizat în partea inferioară, poartă logo-ul „GT”, pedalierul este cromat, iar din spatele volanului pândesc padelele care comandă transmisia automată cu dublu ambreiaj – EDC. Consider totul drept o invitaţie să apăs butonul care trezeşte motorul la viaţă. Cu o cilindree de 1.618 cmc, propulsorul Renault dezvoltă 205 CP şi 280 Nm, ceea ce justifică pe deplin toate dotările cu care am făcut deja cunoştinţă.
Dar mai sunt încă multe de descoperit. Mai ales dacă ultimul program utilizat din meniul sistemului MultiSense a fost R.S. Drive (sau mai simplu – Sport). În acest caz, displayul central se va umple cu o grafică sugestivă, care te duce cu gândul la latura competiţională. Faţă de restul scenariilor pe care le ai la dispoziţie – Comfort sau Neutral – programul Sport te conectează puternic la tonusul mecanicii. Elementul de legătură este pedala de acceleraţie. Cele mai neînsemnate modificări ale poziţiei acesteia primesc un răspuns viguros din partea motorului. Chiar şi la viteze mari, aportul de dinamicitate pe care îl obţii este însemnat. Dacă la 130 km/ h, în treapta a şaptea, motorul are 2.875 rpm şi consumul instantaneu pare a fi undeva între 6,5 şi 7 litri, kickdown-ul îl obligă să urce undeva la 5.000 rpm în timp ce transmisia retrogradează, furibund, două trepte. Efectul este pe măsura efortului depus de mecanică: saltul de la 130 la 160 km/h pare o joacă de copii pe care, am impresia, nu toţi colegii de drum aflaţi pe autostradă o gustă cu aceeaşi poftă ca mine. Evacuarea face galerie sonoră pe durata unor astfel de episoade, cu o schimbare virată către gama baritonală a tonului său obişnuit. Transmisia întârzie schimbarea treptelor, retrogradează neaşteptat, totul pentru a-ţi da posibilitatea să te bucuri din plin de resursele motorului.
Dar Megane GT poate fi condus şi relaxat. La 90 km/h în treapta a şaptea motorul toarce tacticos, la aproape 2.000 rpm, iar consumul instantaneu este de aproximativ 4,5 l/100 km. Dacă lipeşti acceleraţia de podea constaţi că transmisia are nevoie de o retrogradare cu trei trepte pentru a face șpagatul între rularea calmă de până atunci şi stilul impulsiv de acum.
Din curiozitate încerc şi comenzile manuale ale transmisiei automate. Pare a fi soluţia ideală atunci când vrei să conduci în rafale, poate şi pentru că, parcă, alocă în fiecare treaptă o plajă de turaţii ceva mai mare. Roţile spate directoare (integrate în șasiul 4Control) fac din Megane Sport GT un adversar redutabil şi pe traseele virajate. Dimensiunile compacte şi consolele scurte favorizează ţinuta de drum sport, tendinţa subviratoare manifestându-se târziu, şi la regimuri de viteză incompatibile cu legislaţia noastră rutieră. Sistemul ESC intervine cu diplomaţie şi rezolvă eficient problemele de aderenţă ale trenului față pentru a restabili traiectoria corectă. Nu am găsit buton de dezactivare a lui, ceea ce nu m-a deranjat. Pe de altă parte, intervenţia în oraş a roţilor spate directoare face că GT-ul să se comporte ca o „gărgăriţă” de clasă mică. Este extrem de agil şi descurcăreţ în spaţiile meschine cum sunt parcările mall-urilor sau străduţele dintre blocuri, ticsite cu maşini pe ambele părți. Cumva, oriunde ai merge cu Megane Sport GT, se adaptează cu uşurinţă şi „dă” tot ce se poate aştepta de la o maşină proiectată să facă faţă provocărilor unui circuit de viteză, dar şi drumurilor zilnice la şcoală sau grădiniţă.
