Când a adus acasă prima mașină clasică, soția l-a primit cu pâine și sare, a doua a cumpărat-o pentru un prieten, dar a rămas în garajul familiei sale, iar a treia, o decapotabilă roșie, focoasă, a ajuns rapid și la inima fiicei sale. Așa se face că Mihai Dumitroae are acum trei mașini superbe, două Alfa Romeo și un Jaguar. Care este povestea lor și cât de dificil este să ai grijă de un automobil clasic? Ne spune chiar Mihai Dumitroae, omul care nu poate trăi fără „medicamentele sale”.
Auto Test: De unde a pornit pasiunea pentru mașini?
Mihai Dumitroae: Toată povestea a început încă din perioada copilăriei, de atunci am dobândit acest „virus”. Tata era foarte pasionat de modelismul din domeniile feroviar, aero și naval și cum casa se transforma, uneori, într-un atelier, am prins și eu drag de modelism… doar că de cel auto. Țin minte că la școală exista o condică în care profesorii scriau ce probleme existau cu elevii: unul întârzia, unul nu-și făcea tema, iar la elevul Dumitroae se spunea că „desenează mașini în timpul orelor” (râde). Am foști colegi de școală care atunci când ne întâlnim îmi spun că au acasă desene făcute de mine. Acum am vreo două sute de mașinuțe din fier, pe care le țin în vitrină, unele din perioada copilăriei pentru că nu stricam jucării. Când am mai crescut, mi-am făcut o casă și am început să cumpăr mașini, iar soția mă întreabă, mai în glumă mai în serios: „Ai de gând să aduci în curte tot ce ai în vitrină?”.
Auto Test: Ați făcut școli în domeniul auto?
Mihai Dumitroae: Eu am terminat un liceu industrial, iar pe „la bătrânețe” și o facultate de inginerie managerială. Primul meu loc de muncă a fost în domeniul turbomecanicii, la fabrica de motoare de avioane – „perla” regimului comunist. Acolo am început o mașină, pe care, din păcate, nu am terminat-o, dar i-am făcut singur multe piese. Planul era să fac o mașină cu radio-comandă… aveam acces la stație, aveam și una în casă, care nu era foarte performantă, dar aveam nevoie de niște stații mult mai bune, la care nu am reușit să ajung din cauza reglementărilor foarte stricte din vremea aceea. După Revoluție am început tot felul proiecte, m-am angajat la Garett, care face turbosuflante și am avut șansa să plec foarte des în străinătate: așa am vizitat multe fabrici auto din Europa. Când mergeam în delegații, aveam acces și la „farmacii”, așa le spun eu magazinelor de acest gen… Țin minte că am intrat într-un magazin de machete din orașul german Kaiserslautern, iar vânzătoarea m-a întrebat cu ce mă poate ajuta. I-am răspuns să mă lase să respir și după aceea vin să-mi iau „medicamentele”.
Auto Test: Care a fost reacția ei?
Mihai Dumitroae: Îți dai seama că s-a uitat ciudat la mine. I-am explicat că tot ce are acolo sunt medicamente pentru „boala mea” și a început să râdă. Din fiecare delegație mă întorceam cu câte o mașinuță sau două din fier.
Așteptat acasă cu pâine și sare
Auto Test: Câte mașini aveți în acest moment, în curte?
Mihai Dumitroae: Trei de epocă, plus una cu care merg zi de zi. Prima a fost o Alfa Romeo GTV, fabricată în anul 1984, pe care am achiziționat-o din Suedia, unde am mers în vizită la un prieten. Am găsit‑o pe un site de anunțuri, am cumpărat-o și am adus-o în România pe roți, mai bine de 3.000 de kilometri. Soția nu știa că am cumpărat o mașină, dar a aflat de pe Facebook din postarea unui fost coleg cu care m-am întâlnit pe drum. Când am ajuns acasă, soția mă aștepta cu pâine și sare, dar a făcut și o poză cu mașina și cu o machetă identică.
Auto Test: Deci s-a bucurat…
Mihai Dumitroae: (Zâmbește și răspunde fără ezitare) Scandalul a fost după aceea: „Asta ne trebuia? Vrei ca toate mașinile din vitrină să le aduci în curte?”. Am fost foarte mândru după ce am cumpărat această mașină, am fost cu ea la evenimente și am intrat și în clubul de alfiști (n.r. un club al posesorilor de automobile Alfa Romeo).
Auto Test: A avut nevoie de reparații?
Mihai Dumitroae: Când am venit cu ea am desfăcut-o până la ultimul șurub și i-am rezolvat câteva mici probleme, în special pe partea de tinichigerie. Este o mașină superbă, cu geamuri și oglinzi electrice, deși este fabricată acum aproape 40 de ani. Nu are servodirecție, iar unii poate se gândesc la faptul că asta aduce un minus, dar eu spun că mersul fără servodirecție este de mare senzație. Am fost puțin cu ea și pe circuit și merge senzațional. Are motorul în față, iar tracțiunea și cutia în spate, așa că împărțirea maselor te ajută la mersul sportiv. Motorul este de doi litri, 146 cai putere și patru carburatoare pe care dacă le dereglezi ai probleme. Lumea întoarce capul când merg pe stradă cu ea, mai ales cunoscătorii mă întreabă care este povestea ei și de unde am luat-o. Aș fi ipocrit să nu spun că nu este o plăcere când sunt claxonat pe stradă, iar șoferii îmi arată degetul mare, în semn de apreciere.
Jaguarul cumpărat „pentru un prieten”
Auto Test: Văd că aveți și un Jaguar. Care este povestea lui?
Mihai Dumitroae: Un prieten îmi tot spunea că i-ar plăcea un Jaguar, dar când i-am găsit unul, pe un site, nu l-a luat. După o perioadă a apărut altă oportunitate și când am văzut că ezită, din nou, m-am dus în Suedia și l-am cumpărat pentru mine. Este un Jaguar XJ6 din anul 1975, cu motor de patru litri și 170 CP, pe care l-am adus tot pe roți, mai bine de 3.000 de kilometri. Prietenul meu mi-a spus că după ce o să-i rezolv problemele o să-l ia el, dar mașina este tot a mea (râde).
Auto Test: Ați muncit mult la reparații?
Mihai Dumitroae: Mai bine de un an și jumătate. Am desfăcut-o până la ultimul șurub și am găsit o mecanică de care am fost foarte uimit, așa m-am convins că englezii sunt foarte ciudați, din punct de vedere al ingineriei auto. Stai și te întrebi mereu de ce au ales anumite soluții, când ar fi avut la îndemână altele mai simple. Mi-a dat multă bătaie de cap, dar am scos-o la liman. Este o mașină elegantă, cu prestanță, care „își face loc” singură pe șosea. Chiar este deosebită.
„Fata lui tata”, pasionată de mașinile de epocă
Auto Test: Și a treia?
Mihai Dumitroae: După doi ani după ce am cumpărat Jaguarul, am văzut pe site-ul din Suedia și o Alfa Romeo Spider, superbă, decapotabilă. M-am uitat la ea câteva luni și când a venit iarna era tot acolo, așa că mi-am luat inima în dinți și m-am dus și am cumpărat-o. Este o mașină pretențioasă, nărăvașă cu motor de doi litri și 126 de cai putere. Cutia de viteze este în față, așa că este ușoară, iar dacă nu ești atent și o bruschezi, te învârți cu ea. Fata mea este pasionată de mașinile de epocă și este foarte atrasă de această Alfa Romeo Spider. Țin minte că a condus-o la un eveniment și a asortat-o cu o eșarfă și mănuși roșii, care s-au potrivit de minune. Acum este plecată din țară și mă tot întreabă dacă nu mă îndur să-i aduc Spider-ul, dar încă mă mai gândesc la varianta asta… Când merg eu cu această decapotabilă, amicii mă tachinează: „Iar ai venit cu mașina lui fii-ta?” (râde). Nu vreau să o laud, dar conduce foarte bine și nu spun asta pentru că este „fata lui tata”.
Auto Test: Păi, cine a învățat-o?
Mihai Dumitroae: (Râde) S-a născut practic în mașină! Soția era însărcinată când am plecat, pe undeva prin Teleorman, să cumpărăm prima noastră mașină, o Dacia. După ce am semnat actele ne-am dus la socrul meu, dar nu am stat prea mult pentru că a trebuit să fugim la spital, că începuseră primele semne că naște. A născut la scurt timp după ce am ajuns la spitalul la Videle, nici nu apucasem să dau datele că m-au anunțat că sunt tată. Legătura a continuat, pentru că cea mică dormea, fără probleme, ori de câte ori mergea mașina. Cum se oprea, plângea. Stăteam cu ea la coadă la benzină și mișcam din când în când mașina, ca să nu mai plângă fata, iar cei din jurul meu se prăpădeau de râs. Fata mea s-a îndrăgostit de decapotabilă și nu prea am avut acces la ea.
Auto Test: Și soția?
Mihai Dumitroae: Soția nu conduce, dar dacă vede vreo urmă de mizerie pe decapotabilă mă ceartă. „Ce i-ai făcut?”. Când am cumpărat prima mașină, așa cum am spus, soția m-a așteptat cu pâine și sare, pe a doua am zis că i-o dau prietenului meu, Ovidiu, și a rămas a noastră, iar când am adus cabrio nu a mai zis nimic.
Auto Test: Este dificil să aveți grijă de trei mașini clasice?
Mihai Dumitroae: Nu este ușor, dar pasiunea este mare. Casa în care locuim a fost „desenată” de mine, iar primul lucru la care m-am gândit este garajul de 50 de metri pătrați, care este practic în casă. În garaj încap două mașini, iar când a apărut și a treia am făcut o aplecătoare pentru ea. Cel mai mare dușman al acestor mașini nu este frigul, ci soarele, care distruge rapid vopseaua, bordul, tapițeria.
Auto Test: Este costisitoare această pasiune?
Mihai Dumitroae: (Zâmbește) Dacă discuția o ia pe acest drum, o să mă pierzi. Eu nu am pus niciodată banul pe primul loc, pentru că plăcerile inimii nu au preț. Am băgat bani în ele, dar nu știu cât! Am încercat la un moment dat să fac o contabilitate, dar mi-am dat seama că nu-mi folosește. La ce să-mi folosească? Mașina este frumoasă, nu-mi trebuie altceva. Este un efort financiar, dar atâta timp cât mi se umple sufletul de bucurie când o admir, nu mă mai gândesc la nimic. Este foarte frumos și îți ocupă tot timpul liber. La o mașină de epocă ai mereu ceva de făcut, chit că dai cu o cârpă pe motor, ca să-l vezi că lucește. Mașina de epocă nu este doar de plimbare, trebuie să ai mare grijă de ea. În plus, când ieși cu ea pe stradă trebuie să te îmbraci adecvat. Nu poți să ai pe tine blugi rupți sau cu turul lăsat. Trebuie să respecți mașina!
Auto Test: Ați primit oferte pentru ele?
Mihai Dumitroae: Mi-am luat mașini pentru sufletul meu, nu m-am gândit niciodată să le vând.
Foto: arhiva Mihai Dumitroae
http://www.autotestmagazin.ro/draga-mea-masina-mercedes-250-vw-golf-i-mostenirea-familiei-dumitru/
http://www.autotestmagazin.ro/draga-mea-masina-saab-900-un-pantof-ciudat/
http://www.autotestmagazin.ro/draga-mea-masina-aro-nostalgie-de-nota-10/
