Toată lumea îl știe de Nicolai, dar în buletin numele lui este Niculai Tand. Un „chef” de restaurant din Franța i-a spus Nicolai prima oară și așa s-a dus vorba. Viața lui pare decupată dintr‑un film de aventuri. A trecut de mai multe ori ilegal granița, a dormit în case părăsite, a lucrat în străinătate și s-a întors în România hotărât să-și deschidă un restaurant. Și-a împlinit visul, dar viața i-a oferit și alte surprize. Este coprezentator, dar și gătește, în emisiunea „Star Chef” de la Antena Stars și este unul dintre jurații „Ie, Românie” de la Antena 1. „Nu credeam că o să ajung la televiziune cu accentul meu”, spune Nicolai.
Intră grăbit și din doi pași ajunge lângă bucătarul care trebăluiește de zor. „Maaamă, ce bine miroase!”, șoptește în timp ce trage ușor aer în piept. Este energic și zâmbitor de la prima oră a dimineții, iar accentul său de Maramureș atrage imediat atenția. Nicolai a venit la restaurant cu o Dacie 1300. Mașina l-a costat 700 de euro, iar pentru reparații a plătit încă 3000 de euro.
Auto Test: Din ce an este mașina?
Nicolai Tand: Am o Dacie din anul 1972. Când se „îmblânzește” vremea ies imediat cu ea la plimbare. Mi-am dorit foarte mult o mașină veche și am vrut să-mi iau una fabricată de italieni, mi se pare mie că cele făcute de ei au forme faine. La un moment dat mi-am spus că mai bine îmi cumpăr „ceva Dacie” și pentru că nu am avut niciodată una, mă gândeam că o să fie mai ușor de întreținut. Apăi, a fost mai greu decât la o mașină străină. Am găsit piese în Franța, Anglia și în Germania, mai puțin în România. Mecanicul meu îmi spune că dacă merg în fiecare zi cu ea, o să se strice. Și i-am spus: „Reparăm, asta este! Orice se strică!”.
Auto Test: Mai ai și alte mașini?
Nicolai Tand: Am un BMW 728, din anul 1981, dar și un Land Rover Discovery 4 pe care l-am luat pentru familie. În momentul în care soția a luat permisul, i-am lăsat ei mașina mai nouă, iar eu merg cu „vechiturile” mele (râde). Când mă urc în ele am senzația că sunt în weekend, îmi dau o stare bună și sunt relaxat. Mă întreabă prietenii cum pot să conduc Discovery și apoi Dacia. Foarte bine! Când urc în Dacie, știu la ce să mă aștept și că nu are servodirecție (cu mâinile trage de un volan imaginar). Muncesc mai mult în parcare, adevărat, dar nu mă deranjează. Dacia se mai și strică. Am rămas de trei ori fără benzină, în „pana prostului”.
Auto Test: Păi, asta nu înseamnă că se „strică”…
Nicolai Tand: Da, dar după „pana prostului” se înfundă mai multe chestii și trebuie să repari (râde). În mașină am o trusă în care găsești cabluri, șurubelniță, patent, coliere, sârmă, am pompă de umflat, șmirghel pentru platină. Dacia te învață să „meșterești”. Am auzit „pe la cumnatul meu” că dacă se rupea cureaua de la alternator, pe vremuri, puteai să pui ștrampii unei doamne, îi legai bine și ajungeai cu mașina la mecanic (râde). Nu am încercat niciodată.
Ne oprim o clipă. „Stai puțin, asta trebuie neapărat să gust. Nu vrei două gogoși?”. „Nu, că eu…”. Nu mai așteaptă răspunsul. Se întoarce cu o pungă de gogoși. „Încearcă! Sunt calde!”. Încerc. Se topesc în gură.
Auto Test: Care a fost prima ta mașină?
Nicolai Tand: Am avut un Renault 11, iar după aceea mi-am luat un Ford Scorpio, diesel. Cu Fordul am fost la o nuntă și a doua zi, dimineața, trebuia să mergem la Sâmbra Oilor, între Maramureș și Satu Mare, la o petrecere faină cu mâncare și dans. Aveam un prieten care avea tot timpul motorină acasă, am mers la el și am pus în rezervor tot ce avea într-o canistră de 20 de litri. El ne-a spus că este motorină, dar era nu’ș ce gazolină. După zece kilometri a început să bubuie mașina și să dea rateuri. Am mers cu ea, turată la maximum, dar am făcut-o praf. Numa’ valuri, dar acum ne aducem aminte cu drag.
Auto Test: Cine conduce la drum lung? Tu sau soția?
Nicolai Tand: Da, eu cam conduc. Ea stă în dreapta și mai „pune” câte o frână în podea, chiar dacă nu sunt agresiv la volan.
Auto Test: Cum arată drumurile cu doi copii în mașină?
Nicolai Tand: Când mă duc la Rozavlea, în Maramureș, fac nouă ore, dar drumul este tare haios: cântăm, râdem, vorbim în franceză, numărăm mașinile. Pe la jumătatea drumului, copiii întreabă când ajungem. Ni-i greu nouă, d’apăi lor…
Auto Test: Cum reușești să-ți împarți timpul? Ai copii, lucrezi în televiziune, ai evenimente, conduci un restaurant…
Nicolai Tand: Sincer, mi-i cam greu. În ultimii zece ani am dat mai mult timp pe business decât pe familie, acum o să încerc să fac invers. Este important ca familia să fie pe primul loc. Aseară am făcut lecții cu cei mici. Am făcut la matematică, am citit… Nevasta se ocupă de copii și cu școala, eu sunt cârciumar și asta înseamnă să stai aici de dimineața până seara. Finalurile de săptămână, când nu am evenimente, le petrec doar în familie. Gătesc acasă cu copiii, ne jucăm și ne distrăm. Încă îs mici, dar le place să mă ajute. Ne punem pe jos în bucătărie și facem prăjituri: luăm telul, spargem ouăle, punem zahărul, amestecăm bine. Mă bucur de familie, dar și de lucrurile simple. Când este soare afară mă bucur, iar când plouă deschid geamul, ascult și îmi aduc aminte de copilărie, când stăteam în șoprul cu fân și ascultam. Nu-mi trebuie mult, nu am nevoie de bani mulți ca să fiu fericit.
Auto Test: Și totuși, muncești mult…
Nicolai Tand: Am crescut de mic muncind și dacă nu plec de la ora opt la treabă, parcă nu îmi găsesc rostul și parcă am pierdut ziua. Sunt pe modul vechi, ca pe vremuri, musai să muncesc mult, parcă am o frică de ceva.
Auto Test: Și ai o teamă?
Nicolai Tand: Da… Am copii, mă gândesc să pot să le plătesc școala, să am de mâncare. Am griji, dar cred că asta înseamnă că sunt responsabil.
Auto Test: Cum te-ai apucat de gătit?
Nicolai Tand: În copilărie. Mama gătea foarte bine și eu încercam să o ajut. Cred că toți vrem să gătim, în primul rând, ca mama. Prima oară făceam cartofi prăjiți și ouă-ochiuri. În Franța am învățat ce înseamnă, cu adevărat, bucătărie. Acolo mi-am dat seama ce înseamnă produsul, mâncarea bună, vinul bun. Până să ajung în Franța, am trecut prin experiențe mai puțin plăcute. Am trecut granița ilegal, cred că de 15 ori, prin păduri. A fost greu. Dormeam în case părăsite și mâncam conserve din carne, din cele ieftine.
Auto Test: Îți mai place să gătești?
Nicolai Tand: Da’, cum nu! Îmi place să gătesc și să spăl vase. Gătesc lucruri simple și ajung și la cele mai complicate. Mâncăm foie gras, ciorbe, băgam la cuptor câte un pește în sare, facem niște orez și niște broccoli, mâncăm toți de rupem. Vara gătim o bucată de carne, o salată, o pâine bună, o brânză, un vin bun, o slănină.
Mai facem o mică pauză. „Stai așa… Uite ce rumenă este carnea asta. Ce aromă are. Trebuie neapărat să guști”. Gust. Și are dreptate.
Auto Test: Am citit că ai gătit pentru multe persoane cunoscute. Președintele francez François Hollande și actrița Jennifer Aniston sunt două exemple. Ai avut emoții?
Nicolai Tand: Deloc. Pentru mine toți clienții sunt la fel. Când vine un om politic sau un actor îi recunoști, dar omul obișnuit, care intră în cârciumă, poate să fie un electrician, care mâine îți rezolvă problema cu curentul, sau un doctor, care peste un an îți operează copilul. Încerc să trec de clișeul acela de „clientul cunoscut”. Vin clienți la cantină și îi întreb dacă le-a plăcut. Și îmi spun: „Da, dar mă așteptam la mai mult”, dar nu știu să explice ce nu le-a plăcut. Doar dau din umeri.
Auto Test: Cum reacționezi când mergi la un restaurant și nu îți place mâncarea?
Nicolai Tand: Mi s-a întâmplat doar de două ori să întorc o mâncare, dar nu sunt un om căruia să îi placă să critice. Nu vorbesc aici de bucatele care nu sunt de mâncat. Când ai un lucru gata făcut este ușor să spui că se putea mai mult. Uite, gogoașa asta. Poate tu ai spune că trebuia mai mult zahăr, chiar te rog să guști din ea, dar așa a gândit cel care a făcut-o. Este ușor să critici o mâncare, dar trebuie să o apreciezi pentru că un om a muncit pentru ea.
Auto Test: Dacă ar fi să o iei de la început…
Nicolai Tand: Aș face niște studii, o facultate, poate m-ar ajuta. În rest, nu aș schimba nimic. Eu sunt un om fericit, îmi merge bine, am o familie faină, soție deșteaptă și doi plozi sănătoși, am frații mei cu mine. Viața mea este liniștită, muncesc mult și mă agit, dar cred că este normal.
Auto Test: Este greu să activezi în acest domeniu? Gătești pentru restaurantul tău?
Nicolai Tand: De multe ori vin aici dimineața și gătesc, le arăt colegilor și le explic de ce trebuie să facem anumite lucruri… de ce trebuie curățat geamul (bate cu degetul îl el și spune: „Mersi, Dane”). Cine a spus că „ochiul stăpânului îngrașă vaca”, adevăr o grăit. Oamenii mei sunt buni, dar este ca atunci când faci o casă. Când știi cât ai plătit pe parchetul acela, mergi cu mare grijă pe el. Oamenii pot să spună „sunt banii lui, ce mă interesează pe mine”. Banii aceștia s-au câștigat greu, nu-i dă nimeni de pomană: alerg toată săptămâna prin țară, nu-mi văd copiii cu zilele, nu dorm nopțile. Că-s norocos este adevărat, dar mi-am cătat norocul și am muncit pentru el. Trebuie să fie curat, să ai mâncare bună și să fii drăguț cu clienții. Este o afacere care nu este ușoară, toți facem servicii și toți suntem clienții cuiva. Eu, când plec de aici, sunt clientul cuiva.
Auto Test: Românii gătesc bine?
Nicolai Tand: Românii mănâncă destul de gras. Noi, ca popor, nu prea am avut ce mânca. Eu am crescut la țară și dintr-o găină mâncam toți, o săptămână. După Revoluție, am avut multă carne și toată lumea vrea acum doar pulpe și piept, cotlet și ceafă, rar folosim carcasa. Am vrut să fac într-o zi niște „răcituri” și nu am găsit „adidași de porc”.
Auto Test: Cum este la televizor?
Nicolai Tand: Nu am alergat să fiu persoană publică. După 13 ani în Franța m-am întors în țară și lucram într-un club din București. Băiatul de acolo trebuia să participe la un casting pentru o emisiune și m-a trimis pe mine în locul lui. În perioada respectivă vorbeam foarte rău limba română, iar multe cuvinte, din bucătărie, le știam în limba franceză. La „dovlecel” spuneam doar „courgette”, la „curmale” le ziceam „dates”. Celor de acolo le-a plăcut foarte tare cum vorbesc, am crezut că este o glumă și mă întrebam: „Cum se poate să le placă?”. Și s-a dat drumul la emisiune. Eram coprezentator, dar și găteam. Câteva luni am plutit. Lucram în club joi noaptea și vineri dimineața eram la filmări. Mergeam obosit, vai de capul meu. Dacă cineva îmi spunea că o să fac televiziune cu accentul meu, cu graiul meu… este de râs o săptămână.
Auto Test: Mai ai emoții la filmări?
Nicolai Tand: Oho… Eu sunt un om tare timid, plâng la filme, pun la suflet imediat o poveste tristă. Nevasta mă aduce cu picioarele pe pământ și îmi zice: „Tu dai de zece ori cu capul în zid și după aceea te ridici și tăt mai dai o dată”. Sunt credul și îs bun la suflet… Fac televiziune în domeniul bucătăriei și îmi place foarte mult. Am fost foarte încântat și când am filmat pentru emisiunea „Ie, Românie” și am fost plecat peste tot prin țară. Am lipsit mult din România și acum redescopăr țara. Fac pe sufletul meu tot ceea ce fac.
Timpul a trecut rapid, am stat de vorbă mai bine de o oră, iar în restaurant începe agitația. Nicolai are treabă și trebuie să organizeze treaba, așa că este timpul să-l las să-și vadă de ale lui. Înainte să plec, îl aud:
„A venit focaccia. Mamă, ce bine arată. Vrei să guști? Neapărat…”
Interviu realizat de Sorin BARBU /Foto: arhiva Nicolai Tand, Sorin BARBU
CITEȘTE ȘI ALTE ARTICOLE
http://www.autotestmagazin.ro/florin-ularu-artistul-dacia-si-avioanele-de-hartie/
http://www.autotestmagazin.ro/dacia-1300-parfum-de-istorie/
