În 1894 avea loc prima cursa automobilistică: 126 kilometri parcurși între Paris și Rouen în Franța. Automobilul îşi demonstra pentru prima dată calitățile de mijloc de transport ale viitorului.
În 1894 automobilul era o curiozitate. Publicul îl privea ca pe o ciudată trăsură fără cai, o invenție nebună care nu va rezista prea mult în fața clasicului atelaj cu tracțiune animal. Însă, un grup de nebuni frumoși erau convinși că automobilul este viitorul transportului individual. Și pentru a demonstra asta au organizat o cursă de automobile.
Și nu una pe o distanță scurtă, ci între două orașe importante din Franța: Paris și Rouen. Distanța era de 126 kilometri, iar drumurile din 1894 nu erau cele mai bune. Cursa a avut loc pe 22 iulie 1894, iar scopul nu era atât viteza maximă de deplasare cât posibilitatea de a demonstra calitățile rutiere ale noilor automobile din epocă. Unul dintre criteriile organizatorului, ziarul cotidian Le Petit Journal, era ca automobilele înscrise să fie ușor de operat, să nu prezinte pericole pentru cei de la volan și pasagerii lor, iar utilizarea lor pe drum să nu coste prea mult. («être sans danger, aisément maniable pour les voyageurs et de ne pas coûter trop cher sur la route»).
La acea dată se ducea încă o luptă între automobilele propulsate de puterea aburului și cele cu motoare cu combustie internă. În cursa de la Paris la Rouen s-au înscris atât automobile mari, grele, propulsate cu abur ce aveau nevoie de un fochist separat de conducător pentru a întreține focul necesar boilerului și mașini mici, elegante, propulsate de mult mai noul concept al motorului pe benzină cu ardere internă.
21 de automobile s-au aliniat la linia de start în dimineața zilei de 22 iulie 1894. Acestea au fost alese dintr-un grup de aproape 100 de înscriși printr-un sistem de calificări care a avut loc cu trei zile înainte de competiția finală. Startul avea să fie dat la ora opt dimineața, așa că încă de la 7 AM, automobilele au început să se alinieze în dreptul Porte Maillot din Paris, în apropiere de Bois de Boulogne. Startul avea să fie dat pe Boulevard Maillot, acolo unde tractorul cu aburi al Contelui de Dion avea să fie primul automobil care lua startul în cursă la ora opt și un minut. Restul concurenților avea să ia startul la intervale de 30 de secunde.
Drumul nu a fost închis pentru acest concurs, iar traficul s-a dovedit a fi chiar dificil din pricina miilor de spectatori atrași de spectacolul mecanizat. Cursa fusese promovată intensiv în presa vremii, iar publicul dorea să vadă trăsurile mecanizate la lucru. Mulți dintre spectatori chiar au decis să urmărească convoiul pe întreaga durată a cursei și călătoreau alături de concurenți pe biciclete sau în propriile automobile. Printre spectatori se afla și Gottlieb Daimler și fiul său, Paul. Paul Daimler avea să își amintească de acea zi 20 de ani mai târziu într-un interviu acordat unei publicații germane: „Automobilele înscrise în cursă aveau forme atât de diferite, erau mașini grele propulsate cu abur ce trăgeau după ele un imens boiler, dar și trăsuri ușoare cu trei roți propulsate tot cu abur, iar apoi veneau mașinile cu motor pe benzină. Am urmărit cursa împreună cu tatăl meu în propriul vehicul. Eram curioși să vedem cum se vor descurca cele trei tipuri de automobile. Spectacolul era ciudat, mașinile mari cu abur aveau un fochist care transpira și avea fața acoperită de funingine, în timp ce conducătorii mașinilor cu boiler tubular trebuiau să aibă grijă de presiune și de nivelul apei. Cei mai calmi erau șoferii mașinilor cu motor pe benzină. Aceștia au fost cei care au parcurs traseul cu plăcere, iar această imagine mi-a rămas întipărită în memorie”, povestea Paul Daimler.
De la Paris, traseul i-a dus pe concurenți la Mantes, unde convoiul a luat o pauză pentru masa de prânz. După ce concurenții și-au reîncărcat bateriile, cursa a fost reluată, iar primul automobil a ajuns la linia de sosire de la Rouen la ora 5.40 PM. Timpul total a fost de 6 ore și 48 minute, iar viteza medie 19 km/oră. Acesta era Contele de Dion și uriașul său automobil cu abur, urmat de două automobile Peugeot și vehiculului Daimler cu motor cu doi cilindri în V de 3.5 CP. 17 dintre cele 21 de automobile prezente la start au ajuns la sosire, iar nouă dintre ele foloseau sistemul Daimler, motor pe benzină cu doi cilindri în V.
Deși a trecut primul linia de sosire, Contele de Dion nu a fost eligibil pentru premiul cel mare datorită faptului că automobilul său avea nevoie de un fochist pentru a funcționa și acest lucru nu era conform cu regulile impuse de organizator. Premiul cel mare oferit de ziarul Le Petit Journal era suma de 5.000 franci și acesta a fost împărțit între constructorii Panhard et Levassor și Peugeot, automobilele acestora dovedind că pot fi ușor de utilizat și pot parcurge fără probleme o distanță apreciabilă pentru acea vreme.
Mai trebuie remarcat și automobil Benz de cinci cai putere pilotat de inginerul Emile Roger. Ajuns pe locul 14 la Rouen, Roger avea să devină în 1888 singurul importator al automobilelor Benz în Franța. În competiția ușurinței la utilizare, automobilul pilotat de Emile Roger avea să ocupe locul cinci.
Lăsând la o parte competiția propriu-zisă, cursa din 1894 a demonstrat superioritatea automobilului propulsat de motor cu ardere internă față de puterea aburului. Deși era sistemul de propulsie favorit al epocii, automobilele cu abur erau greu de utilizat și necesitau multe operațiuni pentru a fi menținute la viteză. De cele mai multe ori, aveau nevoie de un fochist separat, sistemul fiind similar cu cel al locomotivelor cu abur.
Dragoş BĂLTĂŢEANU
Foto: DAIMLER
