„Viteză?… Senzații tari?… Acolo este de mine!” mi-am zis, atunci când băieții din redacție m-au anunțat că vom putea testa un mini-cart special creat pentru drifturi. Ca sa fiu sinceră, nu prea știam la ce să mă aștept.
„Poate fi folosit chiar și în birouri”, au plusat colegii și m-au făcut și mai curioasă. Adică… cât de mini să fie? Apoi l-am văzut. Am crezut că este o glumă! Crazy Cart este mic rău de tot, are niște roți minuscule, bine ascunse sub „caroserie” și chiar pare o jucărie: un volan mititel, o pedală de accelerație, o manetă pentru inițierea drifturilor și… nimic pentru frânat? Să vedem! Înainte să smulgeți cartul din mâinile copilului trebuie să fac o precizare: pasagerul (care este și șofer…) trebuie să aibă minim nouă ani, o greutate maximă de 63 de kilograme și să poarte echipament de protecție pentru cap, coate și genunchi. Fac ceea ce un adult responsabil n-ar trebui să facă și, ignorând ultima condiție (cu kilogramele stau bine), mă așez în cart, ating ușor accelerația și la drum! Cu neîncredere la început. Merg încetuț. Și se pare că doar înainte. Apăs apoi pedala de accelerație la maxim și îmi dau seama că mașinuța este mai mult decât pare! Merg cu viteză! La 20 km/oră denivelările se simt în volan, care trebuie ținut bine cu ambele mâini. Reduc viteza ca să întorc și învârt ușor volanul. Am nevoie de foarte puțin loc (și foarte puțin timp) pentru această manevră. Mă întorc spre redacție cu mai mult curaj și, bineînțeles, în viteză! Mai rămăsese nefolosită maneta de pe partea dreaptă a cartului. O ridic și fac primul drift. Recunosc: m-am speriat! M-am învârtit de două ori, aproape pe loc, și m-am ținut bine de volan, în timp ce căutam să „frânez” cu picioarele direct pe asfalt. Gata! Crazy Cartul mi-a câștigat respectul. Trebuie doar să las deoparte frica și neîncrederea ca să gust distracția. Am continuat joaca încă o jumătate de oră, timp în care am înțeles cât trebuie să trag de volan sau de manetă ca să îmi iasă niște drifturi demne de Ken Block, la 180 de grade, pentru a nu fi nevoie să reduc viteza atunci când mă apropii de gardul care delimitează curtea. Constat că se conduce în față, în spate, pe diagonală sau în lateral, ceea ce îl face extrem de flexibil și de manevrabil în spații înguste. La noi în birou s-a descurcat admirabil! Dar cred că trebuie să las și experții să se pronunțe. După ce a stat un pic la încărcat, a intrat pe mâna copiilor. Reacția lor de încântare când au văzut nebunia asta de mașinuță merita imortalizată! Mamă responsabilă, le-am făcut întâi instructajul: să nu mergeți prea repede, să nu luați mâna de pe volan, să nu întoarceți în viteză și, mai ales, să așteptați să se oprească înainte de a coborî.
Sigur pe el, Bubu (11 ani) a refuzat echipamentul de protecție, a urcat demn la volan și a făcut câteva ture pigmentate cu drifturi reușite.
A urmat Răzvan (8 ani). Și-a pus tot echipamentul și a făcut, încântat, câteva ture pe drum drept. Imediat ce a apăsat accelerația i-a apărut zâmbetul pe față, iar după câteva minute a încercat și maneta de drift. Deși i-au ieșit întoarcerile, a fost înrobit de „demonul vitezei”: a preferat să meargă „tare” ca și cum ar fi pilotat un bolid din WRC.
Doria (5 ani) a insistat să meargă și ea. Deși a ajuns cu greu la pedală și volan, i-a plăcut plimbarea. S-a speriat doar când a tras maneta de drift și cartul a început să se rotească. Nedumerită, a pus mâna pe jos când a văzut că nu știe cum să-l oprească. Evident că după aceea nu a mai mers nici cu viteză și nici întoarceri nu i-au mai trebuit. Mi-a dat însă de înțeles că i-ar plăcea un cart cu care să se plimbe prin parc sau prin cartier. Băieților însă chiar le-a plăcut plimbarea și cred că deja știu ce o să-i ceară Moșului la iarnă… Mă gândesc că, dacă fac cunoștință cu viteza și cu drifturile de la vârste atât de mici, o să le folosească când vor crește și vor conduce, regulamentar, mașini adevărate.
