Știați că în sudul Germaniei există un „Traseu romantic” care străbate 350 de kilometri, de la Fussen (în apropiere de celebrul Neuschwanstein) până la Wurzburg? De-a lungul acestui drum se află unul dintre cele mai frumoase orașe medievale germane, scăpat ca prin minune de distrugerile masive ale celui de-al Doilea Război Mondial.
Din păcate, am trăit mult timp cu impresia greșită că Germania ar fi o țară ce nu are nimic interesant de oferit din ceea ce eu consideram atracții turistice și că nemții, în general, ar fi niște persoane destul de reci și distante cărora nu le face nicio plăcere să primească turiști. Experiențele recente mi-au demontat aceste „mituri”. În drumul parcurs cu mașina spre Saint Malo, despre care ați putut citi într-un articol anterior, una dintre opriri a fost la Rothenburg ob der Tauber. Am ajuns acolo după două zile, 1.660 km și o noapte petrecută la un motel pe autostradă, în Ungaria.
Pot spune că m-am îndrăgostit de Rothenburg la prima vedere. Căutând locul unde urma să ne cazăm, am avut impresia că GPS-ul a început să dea rateuri. Ne indica un drum îngust, printre niște ziduri groase și o poartă ce părea intrarea într-un castel medieval. Astfel am pătruns (da, cu mașina!) în vechea cetate germană. Casa în care am dormit o noapte era o „bătrânică” ce fusese construită în Evul Mediu, precum toate celelalte clădiri aflate între zidurile înconjurătoare. Nu aveam wifi și nici televizor, aceasta fiind opțiunea gazdei care aprecia mult liniștea și confortul propriu și, după cum aveam să aflăm, nu accepta plata cu cardul de credit, recunoscând: „I like to feel my money”.
Cu toți cei cu care am intrat în contact, de la localnici, la angajații din magazine sau restaurante am vorbit fără probleme în limba engleză și toți au fost dornici să ne ajute sau să ne ofere informații. Până la urmă nici internetul nu a fost o problemă, existând o rețea publică locală, care câteodată funcționa, altă dată nu, dar până la urmă nu ajunsesem până acolo ca să butonăm telefoanele…
Lista obiectivelor turistice (muzee, biserici, străduțe pitorești) de bifat o aveam deja, dar, înainte de toate, trebuia rezolvată o problemă presantă: foamea! Ne-am oprit la o Biergarten (berărie) unde am mâncat celebrii wursti nemțești si am băut, ce altceva, decât o bere artizanală, produsă chiar de respectivul restaurant. Cu forțele refăcute am pornit spre centrul orășelului unde se află primăria, în al cărei turn poți urca pentru a admira priveliștea de la înălțime, în schimbul a doi euro.
Foarte aproape de piața centrală se află un magazin foarte căutat de turişti, despre care, recunosc, nu auzisem și în care am intrat atrasă fiind de mașina parcată la intrare. Înăuntru – paradisul oricărui copil și, de ce nu, adult fascinat de sărbătoarea Crăciunului. Deși afară erau aproape 30°C, în magazin parcă ne aflam în toiul iernii: brazi împodobiți, decorațiuni specifice, toate lucrate manual și la prețuri exorbitante. Absolut orice avea o mică legătură cu această sărbătoare se găsea în magazin. Din păcate, fotografiatul era interzis (ceea ce nu i-a împiedicat pe anumiți vizitatori să-și facă de cap). De altfel, între 27 noiembrie și 23 decembrie, în piață este organizat, în fiecare an, celebrul Târg de Crăciun.
Un alt detaliu care face Rothenburgul să fie un oraș special și diferit de oricare altul sunt vitrinele. Aranjate cu multă migală, acestea sunt adevărate opere de artă ale căror personaje principale sunt jucăriile, mezelurile, hainele, prăjiturile și nu numai. Că veni vorba despre dulciuri, localnicii se laudă cu „schneeball” (bulgăre de nea), un produs de patiserie, cu o tradiție de peste 300 de ani în regiune, făcut din făină, ouă, zahăr, unt, smântână și rachiu de prune. Prețul acestuia variază între 2 și 4 euro, în funcție de mărime.
Am încheiat ziua cu un tur al cetății, plimbându-ne pe zidurile vechi și admirând de la înălțime curțile și casele care au văzut cu siguranță multe la viața lor. A doua zi am luat-o din loc, dar nu înainte de a face fotografii cu cele mai frumoase locuri din Rothenburg.
Emilia Petre
Foto: Andrei PETRE
