Ilustrare realizată de Gabriel Manole
Pentru mulţi dintre noi, aşa cum a fost în cazul meu, marca Tatra era reprezentată de acele camioane vopsite în kaki militar.
Vă prezentăm o poveste demnă de reţinut din industria auto. Este povestea unui producător ceh din oraşul Koprivnice apărut la iniţiativa domnului Ignac Sustala. Pentru mulţi dintre noi, aşa cum era şi cazul meu, Tatra, la primul contact avut, era reprezentată de acele camioane vopsite în kaki militar, ce trăgeau în general un trailer după ele, cu o mulţime de roţi. Acest nume legat acum de camioane, imagine a forţei brute, era în trecut asociat şi cu forme aerodinamice, limuzine de lux. Prima maşină prezentată publicului a fost în anul 1897. Aceasta s-a numit Tatra President, modelul care a fost dezvaluit la Viena. Povestea devine cu adevărat interesantă din punct de vedere a designului, din momentul în care atenţia cehilor se îndreaptă către aerodinamică. Omul care a făcut posibilă legătură între vehiculele „zburătoare” şi cele „târâtoare “este inginerul Paul Jaray. Contribuţia sa în cadrul companiei Tatra a început cu modelul Tatra V570, unde alături de inginerii Hans Ledwinka şi Erich Ubelacker au implementat aceste principii, în cadrul unor prototipuri, ca puncte de plecare pentru o serie fascinată de automobile.
TATRA V570 (1931 – 1933)
Maşina avea podeaua plată, parbrizul înclinat iar secţiunea longitudinală urmărea principiile unei aripi de avion, drept urmare spatele nu se termină brusc, avea o secţiune longitudinală denumită şi fastback. Mecanica venea în completarea acestor principii, motorul montat în spate elimina necesitatea axului cardanic iar podeaua putea să fie plată. Deşi maşina nu a ajuns să fie produsă, ea a probat principii extrem de importante ce au fost folosite pe modelele ulterioare ale producătorului.
TATRA 77 (1933 – 1938)
Maşina cu care producatorul ceh a pus cu adevărat piciorul în prag, a fost modelul Tatra 77 fabricat între 1934 şi 1938, care încorpora principiile aerodinamice cercetate anterior. Aceasta este considerată prima maşină aerodinamică produsă în serie. Dacă modelul după care s-au tras concluzii valoroase era unul destinat publicului, acesta din urmă avea un caracter exclusivist. Din punct de vedere al trăsăturilor exterioare, se remaraca silueta aerodinamică, parbrizul înclinat şi divizat în trei părţi. Acest fapt era în mod cert datorat dorinţei de a asigura o alunecare a aerului cât mai optimă şi pe lateralele automobilului… Lateralele maşinii subliniau şi ele principiile aerodinamice, caroseria în partea roţii din spate nu mai era decupată iar pe direcţia transversală maşina nu prezenta profile care să împiedice scurgerea aerului. Din punct de vedere mecanic automobilul prezenta iar o mulţime de elemente interesante, pornind de la suspensii, motorul din aliaj uşor şi șasiul de tip tub central denumit şi blackbone, o piesă de artă în sine, datorită complexităţii sale.
TATRA 87 (1936 – 1950)
A doua maşină din aceasta serie specifică constructorului ceh, a fost modelul Tatra 87 produsă între anii 1936 – 1950, un autoturism la rândul său deosebit. Păstra linia de design a modelului precedent, însă într-o formă mai studiată, silueta longitudinală era similară cu a modelului Tatra 77. În față s-a păstrat soluţia celor trei blocuri optice, cu cel central pentru ceaţă. Gurile de admisie sunt poziţionate de această dată pe lateralul automobilului, după al treilea geam. Din punct de vedere dinamic, maşina era extrem de performantă, cel puţin în linie dreaptă. În viraje, distribuţia maselor îşi spunea cuvântul, din ce în ce mai apăsat pe măsură ce viteza creştea. Avea un motor de 3.0 litri ce o propulsa până la o viteză de 160 km/h, ceea ce, combinat şi cu silueta caroseriei, a dus imediat maşina în vizorul elitei ofiţerilor nazişti. Asta a condus şi la probleme pentru ei. Nu ştiu dacă fiecare soldat poarta în ranița sa un baston de mareşal însă în mod sigur nu poartă un baston de pilot auto. Combinaţia de maşină rapidă şi ofiţer nazist fără școala de pilotaj dăuna grav sănătăţii.
TATRA 97 (1936 – 1939)
Reprezenta o alternativă mai accesibilă a limuzinei TATRA 87, păstra linia de design generală folosită pe modelul superior, însă era la o scară mai mică.
TATRA 600 Tatraplan (1946 – 1952)
Este prima maşină produsă după terminarea războiului, designul a fost elaborat între anii 1946 – 1947. La fel ca pe modelele precedente regăsim secţiunea longitudinală specifică, „aripioara de rechin”, devenită element de design important, motorul montat în spate, gurile de admisie sunt repoziţionate deasupra motorului, similar cu soluţia de la modelul Tatra 77. A fost ultima limuzină Tatra la care s-a mai folosit soluţia cu portierele prinse pe montantul „B”.
TATRA 603 (1956 – 1975)
Datorită economiei planificate se hotărâse de foarte de sus, şi mai precis de la est, ca producătorul ceh să opreasca seria limuzinelor şi să se axeze doar pe camioane şi alte vehicule la fel de „fascinante” în comparaţie cu limuzinele produse până în acel moment. Şansa a surâs în momentul când partenerii mai mari, de la răsărit, au înregistrat întârzieri, probleme de calitate a fabricaţiei în rândul maşinilor destinate segmentelor conducătoare din republica Cehoslovacă. Nu ştiu dacă maşinile primite mergeau doar cu vodka, însă în mod sigur aveau probleme serioase de şi-au asumat riscul să facă singuri o maşină în ciuda directivelor primite.
Din punct de vedere al designului automobilul se înscrie în tradiţia constructorului, partea frontală primind un design deosebit. În prima variantă apărută existau trei blocuri optice grupate sub un singur geam oval, în prototipul iniţial există şi celebra aripă de rechin de pe spate. În modelul de serie aceasta a dispărut, lăsând loc doar unei nervuri ce despărţea acum luneta spate în două ochiuri de geam. Treptat modelul a suferit diverse facelifturi, mai puţin reuşite. Probabil elemente din partid au început să îşi pună amprenta… „da’ de ce trei faruri, nu avem bani de patru?! Am văzut eu la Moscova, aveau patru şi erau cam aşa puse…, hai că se poate, vă rog, râde lumea de noi, nu de alta… ” .
Frumoasa poveste se încheie aici, Tatra 603 rămânănd din păcate ultima maşină din seria începută cu mai bine de 40 de ani în urmă.
Gabriel Manole
Foto: globalcarbrands.com
