O statură în egală măsură impresionantă şi agilă, două şei cu lăţimi generoase şi un murmur vibrant venit de sub ele ar fi primele aspecte pe care le remarci la noul BMW R1200RT. Dar asta este la fel ca atunci când vezi plutind pe întinderea oceanului un iceberg şi îţi imaginezi că ceea ce se vede este de fapt tot…
O scurtă privire aruncată ceasurilor de bord ar putea să te avertizeze ce ape adânci ai în faţa ta. Planşa de bord rivalizează cu cea a unui automobil cu pretenţii, fiind dominată de un display color TFT cu diagonala de 5,7 inci. Nu acelaşi lucru se poate spune despre dotări. Ele surclasează lejer majoritatea autoturismelor bine echipate. Vrei dovezi? Iată câteva: buton de pornire a motorului, închidere centralizată cu alarmă la înclinare/mişcare, parbriz reglabil electric, șa încălzită (față, spate), mânere încălzite, pregătire pentru navigaţie, pilot automat, sistem audio, conexiuni AUX/USB, priză de 12 V, computer de bord cu funcţii multiple, controlul tracţiunii, ABS integral, trei protocoale de injecţie (Rain, Road şi Dynamic), posibilitate de schimbare a treptelor fără acţionarea ambreiajului, suspensie electronică cu nouă programe predefinite în funcţie de drum şi de încărcătură, lumini de zi cu LED, asistent la plecarea în rampă sau pantă. Să continui?… Mi se pare inutil. Mai ales că este vorba despre o bestie capabilă să depăşească 100 km/h în mai puţin timp decât durează să-ţi deschizi şi închizi maşina din telecomandă. Acestea fiind spuse, cred că este destul de clar cam ce fel de motocicletă este R1200RT, cea pe care o foloseşte de altfel şi Poliţia Română.
Dar dincolo de masivitatea caroseriei, rotunjită către „pupa” de doi coburi laterali, cochet vopsiţi, siguranţa şi încrederea pe care o transmite se bazează pe simbioza dintre tehnologia pur mecanică şi electronica de ultimă generaţie. Constat armonia perfectă a celor două în timp ce gonesc la peste 130 km/h pe o ploaie torenţială. Cu pasager în spate. Şi coburii plini cu tot soiul de fleacuri pe care simţim nevoia să le luăm cu noi mai mereu când plecăm la drum. Muzica se învolburează şi se împrăştie dezordonat împrejurul nostru și are traiectoria afectată din cauza vitezei. Parbrizul enorm, reglabil electric şi cele două deflectoare care îl flanchează, asigură o protecţie excelentă pentru zona pieptului, capului şi mâinilor. Decupajul concav din partea superioară a parbrizului nu este întâmplător sau doar cu rol estetic. Este aliniat cu axa privirii astfel încât îţi permite să vezi drumul direct, pe deasupra lui. Acurateţea cu care este gestionată tracţiunea prin intermediul sistemului ASC (Automatic Stability Control) devine clară (şi salvatoare!) într-un astfel de regim. Martorul luminos aferent a clipit de câteva ori, atunci când roata spate a pierdut aderența din cauza apei de pe carosabil, ceea ce a obligat sistemul să suprime fluxul de putere transmis către aceasta pentru a evita derapajul. Carenajul inferior care maschează zona frontal-laterală protejează excelent genunchii şi picioarele de turbioanele de vânt, aducătoare de reumatism timpuriu. Căldura degajată de motor, care a radiat afectuos către mine, m-a încălzit şi protejat de frigul care a însoţit aversa de ploaie de-a lungul celor peste 40 km/20 minute cât a durat toată distracţia. Sau să fi fost doar efectul şeii şi a mânerelor încălzite, ambele reglate pe poziţia maximă?
Per total, modul în care RT îşi protejează „marfa” pe care o poartă pe spinare este meritoriu. Confortul poate primi exact acelaşi adjectiv. O repoziţionare cu 20 mm mai jos a triunghiului format din mânerele ghidonului, șa şi scărițe împrieteneşte colosul de 274 kg şi cu raiderii ceva mai scunzi, dar ambiţioşi. Cei înalţi profită la rândul lor de acest aranjament mai ales la opriri, când trebuie să pună piciorul jos sau în timpul mersului pentru că sunt mai bine adăpostiţi. Motorul boxer, cu doi cilindri, dezvoltă din 1.170 cm nu mai puţin de 125 CP şi 125 Nm.
Această avalanşă de forţă este exploatată raţional de o transmisie cu şase trepte, ultimele două având raporturi subunitare: 0,943, respectiv 0,848. Aşa se face că în regim de croazieră, la 90 km/h, turaţia motorului în ultima treaptă este de 3.000 rpm, iar consumul aproximativ 4 litri. La 130 km/h turaţia urcă la aproape 4.500 rpm, iar consumul la circa 6,5-7 litri. Ambele scenarii de rulare sunt lipsite de turbulenţe deranjante create de curenţii de aer, plăcerea călătoriei fiind netulburată. Interesant este că motorul nu face nicio deosebire dacă are de transportat un pasager, un pasager cu bagaje sau doi pasageri. Sau că este ud sau uscat pe jos. Abnegaţia şi furia cu care se dezlănţuie la limită sunt încântătoare. Şi în acelaşi timp, periculoase. Trebuie reţinut că R1200RT este mai sprinten chiar decât un Porsche Cayenne Turbo S de 570 CP care are nevoie de 4,1 secunde pentru a atinge prima sută de km/h. Cu 0,3 secunde mai mult decât RT. Altfel, în mod normal, se lasă strunit cu multă uşurinţă. Gradualitatea accelerărilor îţi permite să administrezi benzină în doze homeopatice astfel încât rularea să fie lină şi lipsită de puseuri nervoase în oricare dintre cele trei moduri de mapare a injecţiei. De la 2.000 rpm te poţi aştepta oricând, indiferent în care din primele cinci trepte rulezi, să fii invitat să o selectezi pe următoarea. Pentru mine a fost derutant: când mă pregăteam – atent la linia melodică a motorului – să trec într-o treaptă inferioară, o scurtă privire aruncată pe planşa de bord mă bloca. Lângă cifra treptei de viteză curente o săgeată puternic luminată mă îndemna, într-adevăr, să selectez treapta vecină. Dar nu pe cea inferioară! La fel de surprinzătoare este şi flexibilitatea cu care se mulează pe specificul traficului urban. Un ampatament mai mic cu 29 mm (1.485 mm) şi un unghi de viraj mai mic cu numai 0,6° (63,6°) faţă de F800GT creează premisele utilizării în oraş aproape fără restricţii, doar să fi lăsat acasă coburii laterali. E drept că lăţimea de 983 mm ar putea incomoda când vrei să te strecori printre şirurile de maşini compactate în apropierea marilor intersecţii, dar cu puțin exercițiu poți deveni expert. Însă ce rost are să sufoci un cruiser de calibrul ăsta între betoane? Umple-i rezervorul cu 25 litri de benzină şi… „Drum bun!”.
Text: George Drugescu / Foto: Emilia PETRE
