Gama BMW R18 s-a rotunjit cu două modele de categorie super-grea: Bagger şi Transcontinental. Ambele fac parte din clasa cruiserelor pur‑sânge, diferenţiindu-se între ele prin detalii stilistice şi variaţii de echipare. Numitorul comun se află sub şa, se numeşte „Big Boxer” şi are 1.802 cmc.
Apariţia lui R 18 şi a imensului motor boxer cu doi cilindri opuşi a fost doar începutul. Bagger şi Transcontinental se adaugă firesc unei game născută din nostalgie și ambiție. Construite în Germania, după cum stau mărturie inscripțiile „Berlin Built” de pe cadranul vitezometrului și rezervoarele cu lichid tehnic de pe ghidon, ele vizează o carieră frumoasă chiar în fieful grand cruiserelor – America. Deşi R 18 B(agger) pare să imprime călătoriei un aer puritan, mai intens din perspectiva senzaţiilor, pentru test am preferat versiunea Transcontinental. Experienţa limitată cu motociclete care depăşesc 400 kg (427 este valoarea exactă) şi lungimi de peste 2,6 metri ar fi trebuit să mă facă să am reţineri. Dar curiozitatea a fost mai puternică.
Aşadar, iată-mă la ghidonul exemplarului mamut din gama R 18 şi implicit din gama BMW Motorrad. Desigur că îi intuieşti masa dinainte de a te aşeza în şaua foarte primitoare. Dar abia când eliberezi cricul realizezi, cu adevărat, gabaritul acestui colos. Este extrem de indicat să nu ai talpa netedă la încălţămintea moto pe care o porţi pentru că o să ai nevoie de multă aderență ca să o poziţionezi la verticală. Înălţimea şeii de 740 mm se dovedeşte a fi perfectă în cazul meu (1,87 metri) pentru a gestiona fără emoţii întregul proces. Acum, cu picioarele bine înfipte în pământ de-o parte şi de alta a Transcontinental-ului, îmi rezerv timp să-i studiez comenzile. Planşa de bord hibridă, cu o lăţime de aproximativ 850 mm şi încadrată de un carenaj cu forme fluide, prelinse spre laterale, intimidează, încântă şi inspiră un nivel de siguranţă şi încredere foarte convingător. Nu mă pot decide ce anume domină bordul: display-ul cu diagonala de 10,25 inci sau cele patru ceasuri analogice de deasupra acestuia? Cu o rezoluţie de 1920×720 pixeli, ecranul color TFT, afişează la o calitate de invidiat informaţiile structurate pe şase paliere principale: My Motorcycle, Radio, Navigation, Media, Phone şi Settings.
Pentru o experienţă completă trebuie descărcată aplicaţia BMW Motorrad Connected App care deschide calea interacţiunii dintre smartphone (prin conexiune wireless) şi platforma digitală a Transcontinental‑ului astfel încât să poţi beneficia de toate facilităţile sale. Există chiar şi un spaţiu de depozitare cu capac, ermetic, special amenajat pentru telefon, plasat în partea superioară a rezervorului de combustibil. Foarte interesant este şi etajul de deasupra display-ului al cărui ecran, pentru o utilizare uşoară şi o longevivitate mărită, este tratat antireflex şi protejat de zgârieturi de un strat de sticlă foarte rezistent. Cele patru ceasuri analogice sunt captive în carcase cromate şi au un design simplu şi elegant. Ultimul cadran din partea dreaptă mi-a atras atenţia în cea mai mare măsură pentru că şi-a câştigat celebritatea făcând parte din instrumentarul modelelor Rolls-Royce. Este vorba de indicatorul rezervei de putere.
Astfel, oricând poţi şti exact de câtă forţă mai poți dispune. Celelalte trei sunt uzuale – indicator de combustibil, vitezometru şi turometru. Toate mă duc cu gândul la Big Boxer-ul aflat sub şa. O apăsare scurtă de buton (sistem keyless) şi cel mai puternic motor boxer de serie în doi cilindri făcut de BMW se trezeşte la viaţă. Mai întâi se zbate, vizibil indispus, cu zvâcniri care fac ghidonul să vibreze nervos. Este felul lui de a te avertiza cu ce uzină de forţă brută urmează să ai de-a face. Rotirea accelerației calmează vibraţiile, dar creează momente de răsucire subtile care fac motocicleta să penduleze uşor stânga-dreapta.
Cuplarea primei trepte se face cu o delicateţe surprinzătoare. Schimbătorul cu furcă dublă asigură angajări de treaptă foarte uşoare în ambele sensuri: cu vârful retrogradezi, cu călcâiul avansezi. Nici nu ştiu când mă trezesc pe autostradă gonind cu 130 km/h. Turometrul indică o turaţie sub 3.000 rpm, transmisia lucrează în treapta a şasea, iar rezerva de putere disponibilă este mai mare de 50%. Atmosfera este calmă chiar şi dacă, intermitent, mă hazardez dincolo de limita maximă permisă pe autostradă. Protecţia la vânt este ireproşabilă. Deflectoarele destinate protejării genunchilor, fixate într-o poziţie avansată, arată ca nişte veritabile obiecte de artă modernă, cu forme alungite şi contur savant executat. Parbrizul lat îşi face treaba de minune. Suspensia este o desfătare deşi nu poate fi reglată. Ansamblul punţii spate compensează automat sarcinile dinamice în funcţie de cursă astfel încât condiţiile de călătorie sunt de invidiat, indiferent de gradul de încărcare. Frânele cu ABS integral sunt puternice şi foarte eficiente în potolirea elanului de care poate da dovadă acest tourer masiv. Realizez că bifez şi două premiere. În primul rând, pilotul automat autoadaptiv: este pentru prima dată când conduc o motocicletă echipată cu aşa ceva. Funcţionarea emolientă nu este întreruptă de eventualele schimbări de treaptă, iar electronica din spatele radarului plasat deasupra farului coordonează fin accelerările şi frânările. Mi se pare o dotare perfectă pentru un cruiser de o asemenea anvergură. A doua este puţin mai frivolă pentru că este legată de sistemul audio. Este pentru prima dată când mă întâlnesc cu un sistem audio Marshall montat pe o motocicletă. Compus din șase incinte acustice cu un total de 280 W şi „conduse” de un amplificator de 180 W, sistemul Gold Series Stage 2 oferă un spectacol muzical punctat de înalte clare şi un bas pătrunzător. Dar cel mai frumos sunet rămâne totuşi cel care răbufneşte sonor prin evacuările lungi, cromate şi care te îndeamnă la drum. Beneficiar al atât de multelor facilităţi cu care R 18 Transcontinental te copleşeşte şi te răsfaţă, este imposibil să-i refuzi invitaţia.
