Briza de prospeţime care adie dinspre Ford Fiesta ST argintiu care mă aşteaptă în parcare nu are nicio legătură cu numerele de Germania pe care le poartă. Detaliile și sunetul sunt cele care o evidenţiază.
Jantele de 17 inch, discuri de frână la toate roțile, eleronul supra-dimensionat şi difuzorul spate creionează în tușe groase personalitatea celui mai puternic Ford Fiesta construit vreodată. 200 CP şi 290 Nm sunt mai mult decât suficienţi pentru a propulsa o caroserie de numai 1.163 kg. Aşa se face că sprintul până la prima sută de km/h durează doar 6,7 secunde. Exact cât îi ia și rivalului Polo GTI 1.8 TSI (192 CP). Deşi în maşină pot călători patru adulţi bine construiți, după câteva accelerări şi frânari succesive mi se pare că am găsit deja o breşă în oferta Ford: Fiesta ST 200 nu ar trebui livrată decât cu scaunul de la şofer pentru că pare a fi singurul care se poate bucura de potenţialul maşinii şi de senzaţiile pe care aceasta le oferă.
Agilitatea de care dă dovadă, datorită livrării cuplului motor maxim între 2.500 rpm şi 4.000 rpm, plus faptul că pentru 20 de secunde poate să ajungă până la 320 Nm o fac să pară că mereu are chef de harță. Tot pentru 20 secunde poate să crească şi puterea cu 15 CP, aşa că trebuie să fii prudent cu accelerările puternice. Te pot lăsa instantaneu fără permis de conducere. Temperamentul combativ este întreţinut de un ambreiaj rigid, cu o cursă scurtă şi de o direcţie încăpăţânată care te conectează puternic la reacţiile maşinii. Frâna fermă armonizată cu o acceleraţie extrem de sensibilă nu face decât să înrăutăţească şi mai mult lucrurile. Verva motorului mi se transferă nedisimulat şi în curând mă văd prins în jocul condusului rapid, cu accelerări fulgerătoare urmate de frânari agresive. La turaţia maximă de 6.500 rpm, în primele trei trepte de viteză, se ating succesiv 50, 90 şi puţin peste 130 km/h.
Vuietul pe care îl face evacuarea în timpul acestor încercări are o sonoritate bine conturată care face inutilă prezența sistemului audio. Desigur, se poate merge şi normal dacă ai voință. Motorul însă îndură cu stoicism şi resemnare un stil de condus lipsit de turbulenţe. În treapta a şasea, la 90 km/h are 2.100 rpm iar la 130 km/h urcă până la 3.200 rpm. Surprinzător este consumul: cinci litri în primul caz şi șapte litri în cel de-al doilea. Mai mult decât atât, după aproape 400 km în care am maltratat intens resursele mecanicii, computerul de bord a afişat la sosire un consum mediu de 7,7 litri. Garda la sol mai mică cu 15 mm faţă de un model Fiesta obişnuit la care se adaugă şi o bară față antiruliu cu diametrul mai mare cu 2 mm (21 mm faţă de 19 mm) susţin cu multă convingere o ţinută de drum neaşteptat de bună. În menţinerea stabilităţii exemplare joacă un rol important sistemul eTVC (Enhanced Torque Vectoring Control) care aplică frâna pe roata aflată la interiorul virajului pentru a reduce subvirarea. În acest fel nu eşti obligat să diminuezi viteza, parcurgerea virajului făcându‑se în cel mai rapid mod cu putinţă. Cum din punct de vedere sportiv este greu să-i găseşti minusuri ar fi de aşteptat că latura legată de confort să fie afectată considerabil. Deşi suspensia are un reglaj strict, nu se manifestă şocuri energice la trecerea peste obstacole. Parcă nu scutură atât de tare pe cât te-ai fi așteptat… Motorul dă dovadă de o silenţiozitate debordantă, iar scaunele Recaro, cu o foarte bună susţinere laterală atât la spătar cât şi la şezut, sunt deosebit de confortabile. Practic, după 400 km n-am simţit niciun pic de oboseală. Doar plăcere. Și apoi regret. Pentru că odată cu trecerea linei de sosire a trebuit să înapoiez cheia de la cel mai performant Ford Fiesta construit până acum. Şi cel mai provocator, totodată…
Text: George DRUGESCU / Foto: FORD
