Statura minionă, silueta inconfundabilă şi un spaţiu interior tratat într-o manieră vitalizantă sunt cartea de vizită a noului, dar eternului, Fiat 500. În acelaşi timp sunt şi o invitaţie la a gusta călătoria cu maşina dintr-o perspectivă extrem de colorată şi de tonică.
În mod clar este imposibil să te enervezi în timp ce conduci buburuza celor de la Fiat. Am 100 km/h pe autostradă şi sunt bombardat de flash-urile colegilor de trafic care vin aprig din spate. În treapta a cincea, motorul de 1,2 litri susţine fără ambiţie, dar cu lejeritate ritmul impus. Rulez astfel nu pentru că mă obligă musculatura mai puţin lucrată a motorului (69 CP şi 102 Nm), ci pur şi simplu pentru a avea mai mult timp la dispoziţie ca să mă bucur de drum. Până la urmă, nu în fiecare zi ai parte de spiritul lipsit de false fandoseli al unui automobil gândit în primul rând pentru a bucura pasagerii şi nu pentru a impresiona audienţa cu reprize fulminante şi scrâşnet de cauciucuri la fiecare plecare de pe loc.
Mai mic decât Mini, dar mai mare decât smart fortwo, noul Fiat 500 are locul lui, bine definit, în segmentul celor mai mici automobile. Acelaşi lucru este valabil şi când vine vorba de preferinţele publicului pentru că reuşeşte să se strecoare cu multă uşurinţă în sufletul celor care apreciază amestecul nonşalant dintre retro şi modern, foarte bine armonizate de o strategie a detaliului care surprinde şi deconectează. Tapiţeria mixtă cu model ecosez, brâul în culoarea caroseriei care încinge planşa de bord, ceasul multifuncţional cu dispaly circular color, volanul îmbrăcat în piele bej – totul este tratat cu mult simţ estetic şi într-o manieră omogenă.
Plafonul panoramic completează cum nu se poate mai bine atmosfera veselă şi luminoasă din interior a versiunii Lounge. Poate că lipsa pilotului automat şi dimensiunile liliputane ale caroseriei te-ar putea face să te gândeşti că n-ai ce căuta cu „500”‑le pe afară. Sau că cei 185 litri ai portbagajului sunt mai mult un motiv de panică decât de bucurie. Ei bine, dacă intenţionezi să pleci „în doi”, nu uita că bancheta spate are spătar rabatabil asimetric, ceea ce ridică volumul util la nivel de model de clasă medie. Apoi ar mai fi şi bunul simţ de care dă dovadă motorul la viteze de croazieră. Discret şi conştiincios, îşi face excelent treaba câtă vreme nu îl înghionteşti cu acceleraţia.
Transmisia manuală cu cinci trepte exploatează protector resursele motorului, fiind adepta unui tempo progresiv, caracterizat de moderaţie. Asta nu înseamnă, însă, că nu poate să meargă „tare”. Zburdă fără probleme la peste 140 km/h fără să afecteze confortul călătoriei, dar pare mult mai mulţumit dacă reduci viteza la 110-115 km/h. Consumul de aproximativ 5 litri ar trebui să fie un argument destul de convingător pentru a-ţi inhiba pornirile războinice în duelurile iscate ad-hoc în trafic. În masa de maşini care umple până la refuz marile artere ale Capitalei, constat că reuşesc să ocup locuri în coloană inaccesibile oricărei alte maşini cu excepţia enervantului smart fortwo. Raza de bracare de aproximativ 4,6 metri şi lungimea de aproape 3,6 metri îmi dau impresia că întorc la fel de uşor ca şi cu o motocicletă.
Mai mult o stare decât o maşină, Fiat 500 dă dovadă de multă jovialitate şi flexibilitate în traficul urban. Pare proiectat anume pentru a face piruete în parcările supraaglomerate de la mall-uri. Dar îi priesc şi drumurile lungi. Cu o zonă roşie a turometrului care începe de la 6.000 rpm, motorul reuşeşte să menţină 90 km/h cu preţul a 2.000 rpm, iar 130 km/h cu aproximativ 3.500 rpm. Consumul, în primul caz, este de circa 4-4,5 litri, pentru ca în celălalt caz să se dubleze aproape. Ce-i drept, maşina îţi dă o mână de ajutor în a te autoeduca în privinţa stilului de condus pentru a te înscrie pe o curbă a consumului cât mai convenabilă. Tot ce trebuie să faci este să monitorizezi afişajul Eco Index şi să încerci să obţii calificative maxime. Eu asta am făcut şi după câteva ture prin oraş şi un drum la mare am înapoiat maşina cu un plus de 642 km la kilometrajul total şi cu un consum mediu afişat de 6,2 litri.Dar ceea ce nu a reuşit computerul de bord să surprindă a fost bucuria şi relaxarea care m-au însoţit permanent cât am stat la volanul acestui automobil emblematic din galeria constructorului italian… Și nici regretul cu care am înapoiat cheia.
