Se pare că europenii, în urma accentelor cronice de care dă dovadă criza economică, au devenit romani. Întrebaţi, în cadrul unui sondaj demarat de echipa Honda responsabilă cu dezvoltarea noului break derivat din Honda Civic, ce anume îşi doresc cel mai mult de la o astfel de maşină, aceştia au pus pe primul loc volumul portbagajului. QED.
Ei bine, japonezii, via centrul de dezvoltare din Europa care gravitează în jurul fabricii din Swindon, Marea Britanie, au fost cât se poate de conștiicioşi în respectarea feedback-ului primit de la repondenți. Organizarea generală a modelului Honda Civic oferea, de altfel, premise bune pentru inovaţie în ceea ce priveşte modelarea spaţiului interior. Aşezat la volan în noul Tourer resimt imediat aceste oportunităţi propice schimbării. Excelenta vizibilitate asupra bordului stratificat, cu un etaj inferior analogic (compus dintr-un turometru imens plasat central şi flancat de ceasurile indicatoare pentru temperatura lichidului de răcire şi pentru nivelul de combustibil) şi unul superior integral digitalizat (afişează viteza şi informaţiile computerului de bord) este însoţită de o privelişte care necesită antrenament în a fi asimilată cerebral de un utilizator obişnuit dar cu o înălţime neobişnuită. Neobişnuită pentru un japonez, cel puţin. Cu scaunul de la şofer reglat în cea mai joasă poziţie a sa mă înarmez, așadar, cu înţelegere ca să fac față impertinenței cu care linia plafonului îmi retează câmpul vizual. Întrebarea la ce îmi mai folosește parasolarul sau când anume, rămâne una de actualitate.
Constat repede că nu mi-am pierdut instinctul de adaptabilitate la nou din moment ce deja de la al doilea semafor am învăţat să nu mai opresc fix lângă el ci la o oarecare distanţă… Detalii! Plasarea centrală a rezervorului de combustibil nu avea cum să nu schimbe reţeta standard de amenajare a interiorului cu care ne-au obişnuit marea majoritate a producătorilor. Dacă îţi arunci o privire în spatele scaunelor față, ingeniozitatea japonezilor îşi arată deplin întreaga forţă creativă și speculativă. De fapt, am convingerea fermă că este cel mai modulabil break pe care l-am condus vreodată. În primul rând, bancheta spate, fracţionabilă asimetric, are un şezut sub care nu se află nimic şi unde poţi îndesa multe sacoșe atunci când nu mai ai loc – şi chef – să le pui în portbagaj sau dacă vrei să le ferești de privirile indiscrete. În al doilea rând, şezutul se poate ridica la verticală, langă spătar, creându-se astfel un spaţiu util de înălţime mare și lățime convenabilă la care ai acces pe uşile laterale.
Un al treilea scenariu este cel clasic: şezutul rămâne la locul lui dar rabatezi spătarul. Rezultă o suprafaţă plană care asigură un volum util de maxim 1668 litri. Mi-e clar acum că dispariţia rezervorului de combustibil din zona spate lansează versiunea Honda Civic Tourer în fruntea clasamentului în ceea ce priveşte versatilitatea și volumul util al portbagajului – 624 litri, măsurat până la nivelul copertinei cu bancheta spate în poziţie normală. Enormul spaţiu pe care îl oferă se datorează „craterului” de aproximativ 117 litri, apărut chiar acolo unde s-ar fi aflat rezervorul de combustibil. Dacă e cazul, planşeul rigid care îl acoperă are un sistem simplu de culisare prin care poate fi coborât astfel încât să ai acces nerestricţionat la acest ”marsupiu” cu lungime de un metru. Reîntors în scaunul şoferului înţeleg compromisul făcut şi beneficiile pe care le aduce legate de aspectele practice: conduc un break unicat, care poate fi transformat în secunde fie într-un minivan, fie într-un kombi veritabil. Apăs butonul „Start”. Cum e de aşteptat, motorul 1.8 i-VTEC, se manifestă cu foarte multă discreţie la ralanti. Pun centura, selectez treapta întâi şi plec. „Please relase the parking break!” – o voce feminină îmi atrage atenţia la neatenţia mea. Înşfac maneta şi o duc, de data asta, până la finalul cursei. O tatonare sumară a butoanelor de pe consola centrală se soldează cu o surpriză foarte plăcută – sistemul de suspensie este unul configurabil cu trei moduri de funcţionare presetate. Normal că nu ezit deloc şi fără să mă gândesc la Confort aleg Dynamic.
Se pare că Civic Tourer este primul model de serie din această categorie care este echipat cu o suspensie spate adaptabilă. Utilizarea unor amortizoare reactive reuşeşte să suprime limitările tehnice ale suspensiei spate, prevăzută cu bară de torsiune şi insuflă un comportament sportiv pe care șasiul rigid îl gestionează cu multă ușurință. De altfel, etajarea transmisiei manuale confirmă orientarea sport sugerată şi de alura zveltă, fluidă, a caroseriei. Treapta întâi urcă până la 60 km/h, a doua până la 102 km/h iar a treia pană la 147 km/h, toate vitezele fiind plafonate de turaţia maximă a motorului – 6700 rpm. Direcţia este robustă, cu un feedback transparent, pretabil condusului rapid, susținut de 142 CP şi 174 Nm dacă resursele motorului sunt exploatate așa cum trebuie. Faptul că e vorba de un motor aspirat înseamnă o provocare în plus pentru şofer, care e bine să cunoască rostul turaţiilor ridicate la un astfel de propulsor. Surprizele nu vor întârzia să apară și sunt din cele mai rafinate. Detenta accelerărilor este liniară şi plină de nerv de la jumătatea turometrului în sus, dar într-o manieră mai puţin nevrotică în comparaţie cu motoarele supra-alimentate. Comportamentul dinamic incisiv capătă astfel o eleganță care se asortează de minune cu nivelul de finisare al interiorului şi cu scaunele față sport. Pentru o susţinere mai fermă în viraje, scaunul de la şofer are lateralele reglabile electric astfel încât sprijinul oferit de acestea să poată fi ajustat după preferinţe. Sau conformație… Comode şi generoase ca dimensiuni, acestea te îmbie la drum făcând concurență – neloială – capacităţii de încărcare, pe cât de mare pe atât de ingenioasă și de modulabilă. Abia după ce conduci noul Civic Tourer îţi dai seama că, dacă nu ai, e timpul să îţi întemeiezi o familie cu care să umpli tot acest spaţiu gol şi apoi să o iei hai-hui prin lume.
Drive-test realizat de George Drugescu
Foto: AutoTest
