Cine își închipuie că noțiunea actuală de automobil hibrid înseamnă doar o etapă în „goana electrică” poate că nu ar trebui să cadă pradă unei abordări radicale. Chiar dacă ideea „termică” ar putea să cadă „uderground”, totuși partea ecologică are destule avantaje și într-o asemenea abordare. Iar în cazul acesta Mazda MX-30 R-EV este un exemplu foarte fiabil.
Ce-i cu Mazda MX-30 R-EV?
Cine s-a amorezat de Mazda CX-30 atunci când a apărut, care păstra ca bază formele frumoase și artizanale ale designului Kodo, s-a lămurit că noua direcție este expresivă și în contact cu noile valori și stiluri de viață emergente. Suficient cât să declanșeze apoi proiectarea lui MX-30 care, pe lângă orientarea de stil, păstrează, de exemplu, acele elemente 3D, precum stopurile din spate, ce se „desprind” din suprafața plană a întregului bloc optic ca un soi de tuburi adăugate deasupra. Arată fain când se aprind, se văd fain, însă pentru perfecționiști pot fi un motiv în plus pentru… colectarea de praf. Dar, ce nu se face în favoarea esteticii! Oricum, ideea este că cine a iubit un Mazda CX-30 are toate motivele să se uite foarte galeș la „cross-ul” MX-30.
Partea cu deschiderea ușilor este genială pentru persoanele care sunt mai „răsărite”… bine. Lipsa montantului intermediar dintre ușa din față și „semiușa” din spate oferă un spațiu de intrare absolut integral utilizabil. Mai ales că ușa „mare” se deschide la aproximativ 90 de grade. Asta face ca ideea de acces total să fie materializată cu brio mai ales că scaunele se deplasează în spate mai mult decât își închipuie un baschetbalist de talie medie. Doar că partea cu spațiul interior rămâne aici discutabilă…
Evident că totul devine permisiv dacă ocupanții locurilor din față nu au talii elefantine, altfel, chiar dacă transportați pe banchetă o pereche de pechinezi s-ar putea să aveți probleme cu cei de la drepturile necuvântătoarelor. Dar, partea cea mai interesantă este că, în cazul unor copii care stau în spate, capitolul cu ieșitul rapid din cabină rămâne la aprecierea fiecăruia, asta pentru că trebuie să deschizi mai întâi ușa mare și apoi pe cea mică. Pe de altă parte este soluția perfectă dacă cei mici au vreun gând mai puțin fericit să-și deschidă ușile fără permisiune. Și mai ales, dacă este să te iei după japonezi, să găsești soluții de utilizare deșteaptă a spațiului. Evident că era vorba aici despre imaginație…
Și apropos de aceasta, folosirea materialelor reciclate și reciclabile pentru interior este un atu cu care Mazda vrea să reducă la minim amprenta carbonică a procesului de construcție a modelelor din portofoliu și, în general, în utilizarea acestora pe drumurile planetei. De exemplu, pluta de la baza consolei centrale, un element identitar al modelului, a fost recoltată și prelucrată fără să se aducă prejudicii mediului. Iar pentru partea practică adăugați aici și cele două porturi de încărcare, cel din portbagaj (de putere) și cel de sub consola centrală, mai mic.
Hibrid sau PHEV?
De fapt modelul japonez poate fi considerat un răspuns pentru cei care chiar știu ce vor. Este un compromis viabil pentru cei care preferă o tracțiune electrică, construit pe aceeași platformă cu Mazda CX-30 (evident!), dar cu o extindere de autonomie oferită de un motor termic. Și nu unul oarecare, ci de un Wankel de 830 cm3 (motor rotativ), cu emisii de CO2 (declarate) de 21g/100 km. Desigur rolul jucat de acesta în ansamblul sistemului hibrid este susținut de eficiența și silențiozitatea sa, pentru că neavând nicio contribuție în formarea tracțiunii va funcționa la regimuri scăzute de turații și mai ales constante, rolul său reducându-se la un simplu generator pentru încărcarea bateriei de 17,8 kWh.
Așa că, dacă ne vom lua după constructorul japonez, MX-30 R-EV va reuși să parcurgă 85 km în regim combinat și 110 km în traficul de oraș. În ciclul propriu de condus am redus cam cu vreo 10-15% valorile date oricât de mult m-am straduit. Dar chiar și așa cifrele arată bine mai ales dacă ținem cont că un drum mediu zilnic s-ar situa undeva la 15-20 de km parcurși, iar un „plin” de baterie ar ține cam 5-6 zile de bântuit în mod „full electric”.
Adică încărcați bateria „termic” în weekend, când vă hotărâți să ieșiți la o plimbăreală până la munte și înapoi, de exemplu. Iar în caz de extremă urgență puteți să o faceți și de la „priză”. Așa descoperiți că aveți la dispoziție trei moduri de exploatare a tracțiunii, Normal, EV și Charge, și că nu prea au vreo legătură cu viteza maximă care rămâne constantă la 140 km/h indiferent de varianta folosită la rulare. Bine că accelerația este undeva la 9 secunde ca să atingeți 100 km/h. Nu este de lepădat pentru MX-30, dar nici nu vă dă cu tetiera în cap când faceți un kickdown.
Însă faza faină este atunci când intră în acțiune motorul rotativ, adică Wankel-ul. În timpul rulării, mi s-a întâmplat să am aceeași senzație a liniștii de acasă care este „bâzâită” din când în când de mașina de spălat rufe, atunci când ai ușa închisă de la camera în care se află… știi că este acolo, dar nu te deranjează.
