Poate suna desuet la ora actuală să mai spui ceva despre Opel Insignia, însă un mod personal de abordare a modelului, în maniera constructorului german, nu poate trece neobservat, pentru unii. Sau reamintit, pentru alții.
Pentru un model cu alură de sedan (de fapt variantele sunt notchback și hatchback, interpretări ale caroseriei specifice Opel) varianta de motorizare a fost cunoscutul (deja!) CDTI de 2,0 litri cuplat la o transmisie manuală în 6+1 raporturi.
Să mai zăbovim puțin pe tărâmul caroseriei. Modelul de test a fost ceea ce nemții de la Rüsselsheim numesc hatchback, însă nu prea seamănă cu imaginea „împământenită” a formei de caroserie, consola spate fiind la fel de lungă ca cea a variantei în patru uși… adică îl puteți considera un sedan cu hayon. Sau, în glumă, un hatchback cu spate de sedan. Adică un hatch-dan. Cred că ambele variante i se potrivesc, doar că depinde de care parte a baricadei considerați că vă situați. Partea bună este că ușa portbagajului se „întinde” până la plafon, iar suprafața de acces la acesta a devenit „huge”, după cum spun posesorii de Vauxhall. Iar volumul de încărcare a ajuns la 530 de litri, cu 30 mai mare decât al variantei în patru uși și doar cu 10 mai mic decât al variantei Sports Tourer. Cu alte cuvinte, în cazul lui Insignia, dacă vreți să împăcați ideea de sedan și combi, luați-vă un hatchback.
Interiorul este pe măsura segmentului medium, adică încăpător. Postul șoferului are comenzile intuitive, iar consola centrală este dominată de ecranul tactil de 8 inci care vă permite accesul la sistemul de infotainment. În cazul în care nu vă împăcați cu ideea de „touchscreen” aveți la îndemână pad-ul de pe consola de podea amplasat în spatele schimbătorului de viteze.
Dieselul de 2,0 litri este opțiunea cea mai convenabilă pentru o masă proprie trecută de 1,5 tone. Valorile care vă scapă de impas pentru tracțiunea integrală sunt ale puterii maxime dezvoltate și ale cuplului motor maxim, adică 170 CP și 400 Nm, arhisuficienți pentru evitarea oricăror impedimente legate de trafic sau de starea drumului. Or să se simtă destul de bine mai ales că variantele cu tracțiune pe puntea față au o masă proprie mai mică cu 150-200 de kg în funcție de varianta de transmisie. Și încă un detaliu, puterea litrică a motorului este aceeași cu a celui de 1,6 litri, adică 85 CP/litru, însă valorile maxime ale cuplului motor diferă, respectiv 400 Nm față de 320 Nm.
Motorului, în prima fază, mai ales dacă vremea este ceva mai răcoroasă, pare că nu-i priesc temperaturile scăzute, însă este doar o impresie. În scurt timp va toarce în genul unuia pe benzină, dar cu un aport mărit de cuplu. Desigur nu veți avea reprizele „benzinarului”, dar nici dieselul nu este de lepădat mai ales dacă aveți la dispoziție setările pentru șasiu și pentru răspunsul motorului: confort, normal și sport. Sistemul care permite schimbările se numește FlexRide și a fost întâlnit prima dată pe Insignia apărând la scurtă vreme și pe fratele mai mic, Astra. Adică vă puteți „adapta” mașina în funcție de stilul de condus sau de necesități. Un plus îl reprezintă sistemul adaptiv 4×4 care vă ajută consistent să vă mențineți tracțiunea atunci când evoluați pe nisip, zăpadă sau noroi și, de exemplu, doar o singură roată are aderență bună. Lipsa de tracțiune este sesizată prompt, iar sistemul orientează cuplul necesar obținerii stabilități spre roata sau puntea care are aderență. Și ce este interesant de aminit este că tracțiunea integrală primește informații de la un sistem de senzori cu care nemții se laudă că reacționează în 80 de milisecunde, adică echivalentul unei „bătăi” de gene ca atunci când nu înțelegi ceva. În rest nu-ți rămâne decât să te hotărăști încotro vrei să te îndrepți chiar dacă nu te-ai hotărât pe unde ai să mergi. Drumul va fi mereu prea scurt.
Text / Foto: Radu BUHĂNIŢĂ
