Noul Renault Megane a întors multe capete pe stradă. Unul dintre ele, recunosc, a fost al meu. Chiar dacă îmi place foarte mult semnătura nocturnă a lămpilor de stop nu am de gând să rămân prea mult pe afară.
Nu mă pot opri să nu constat încă de la început spaţiul pe care îl am la dispoziţie în faţă. O scurtă verificare a celui din spate se soldează cu aceeaşi concluzie. Atenţia mi se îndreaptă apoi către bord. Reţeta stilistică bazată pe ergonomie şi simplitate pe care au adoptat-o acum multă vreme mărcile germane a ajuns, într-o formă evoluată, şi la Renault. În ceea ce mă priveşte, prima impresie este una plăcută.
Consola centrală dominată de un afişaj de dimensiunea celui de la un iPad este curată, simplă, datorită faptului că acum mai toate comenzile s-au mutat în sfera digitală. Pe scurt, avem butoane puţine şi comenzi multe. M-am poticnit ocazional în meniul afişat pe display-ul central, dar îmi dau seama că o utilizare frecventă promite obţinerea dexterităţii necesare în a accesa funcţia dorită în cel mai simplu mod cu putinţă şi în cel mai scurt timp. Ceasurile de bord sunt cu reprezentare duală: analogică şi digitală. Pentru temperatura lichidului de răcire şi nivelul de combustibil a fost preferat formatul clasic, în timp ce zona dintre ele este acaparată de un display care poate afişa fie viteza de deplasare fie turometrul, fie indicaţii cu privire la modul de condus Eco.
Apăs butonul care trezeşte la viaţă motorul 1,6 dCi de 130 CP şi 320 Nm. Relantiul calm nu prevesteşte comportamentul nărăvaş pe care îl are Megane în primele două trepte. Etajarea scurtă combinată cu potenţialul mare al motorului în zona de jos a turometrului (cuplul maxim se atinge la 1.750 rpm) ar putea explica acest fapt. Pe măsură ce viteza creşte, constat că nivelul zgomotului în interior se menţine la cote minimale, abia de pe la 130 km/h începând să-şi facă simţită, oarecum, prezenţa. Sub 2.500 rpm şi un consum de aproximativ 6 litri recomandă acest regim de mers pentru distanţe lungi, ţinând cont că turaţia maximă a motorului este undeva în zona de 4.500 rpm. Direcţia întoarce un feedback plăcut, iar frânele intervin progresiv, dar cu hotărâre. Descopăr o treaptă a treia extrem de volubilă care rezolvă prompt orice depăşire pe care o faci între 60 şi 110 km/h. Suspensia este orientată mai mult către confort, fără să-şi propună să te ajute să obţii recorduri de viteză pe porţiunile virajate. În schimb, amortizează eficient şocurile provocate de neregularităţile asfaltului şi întreţine o atmosferă de tihnă care prieşte mai ales la mersul prin oraş. Descopăr într-un final şi butonul marcat cu o floricică stilizată care asigură controlul sistemului MultiSense. Prin intermediul acestuia ai acces la setările pentru şasiu: Comfort, Sport, ECO şi Neutru. Mai există şi un al cincilea program care de fapt le amestecă pe cele patru după cum pofteşti. Poţi regla diferenţiat motorul, direcţia şi modul de lucru al sistemului de aer condiţionat. Avalanşa de sisteme de siguranţă activă (frânare autonomă, avertizare unghi mort, fază de drum automată, monitorizare trafic frontal) nu numai că îşi aduc contribuţia la asigurarea unor călătorii sigure, dar aliniază noul Megane la pretenţiile din ce în ce mai mari ale clienţilor de automobile compacte.
Text: George Drugescu / Foto: Radu BUHĂNIŢĂ
