Teste de poluare la RAR

Poate că nu multă lume știe ce anume se întâmplă atunci când se stabilesc normele de poluare ale mașinilor aduse din afara Europei. Specialiștii Registrului Auto Român ridică voalul de pe un subiect considerat până în acest moment tabu. Ne ajută să înțelegem mai bine Tiberiu Melencu, inginer de test în cadrul Laboratorului de Încercări Emisii Poluante și Consum.

În câteva cuvinte puteți să-mi explicați de ce este nevoie de un asemenea laborator în cadrul Registrului Auto Român?
Laboratorul face parte din Departamentul de Omologări de Tip și este utilizat pentru două situații. Mai întâi este vorba de omologările de tip acordate conform regulamentelor Organizației Națiunilor Unite, Uniunii Europene sau naţionale. În acest caz, se pot omologa tipuri noi de autovehicule dar şi componente, cum ar fi catalizatoarele auto. În cealaltă situaţie, este vorba de stabilirea nivelului emisiilor poluante pentru autovehiculele second hand importate în Uniunea Europeană, care au fost comercializate pentru prima dată pe pieţele auto din afara Europei și pentru care constructorul nu deţine o omologare de tip conform regulamentelor Uniunii Europene. De altfel, un număr destul de mare de oameni se repatriază şi îşi aduc mașinile din ţări precum SUA, Canada sau Emiratele Arabe Unite. Mă refer la cei care au lucrat acolo o bună perioadă de timp și au revenit în țară.
Aș vrea să dezvoltăm în primul rând cel de-al doilea caz care este mult mai des întâlnit, urmând ca într-un material viitor să abordăm și omologările de tip. Ce ar trebui să facă cineva care își aduce mașina din afara Europei și vrea să o folosească în România? Altfel spus, care este procedura de stabilire a normei de poluare?
Primul pas este să se programeze pentru emiterea cărții de identitate a vehiculului, la numărul de telefon 021/9672, şi apoi să prezinte autovehiculul la o reprezentanță R.A.R. pentru a începe acest proces. În reprezentanţa R.A.R. se va stabili dacă autovehiculul deţine omologare Europeană şi poate circula în ţară sau trebuie să i se stabilească norma de poluare şi emisiile de CO2. În cazul în care nu deţine această omologare, Departamentul de Poluare și Consultanță Tehnică (DPCT) va emite o Adresă prin care clientul este programat şi trimis la Laboratorul de Încercări Poluante şi Consum. Și atunci noi luăm contact cu clientul pentru prima dată. Acesta va prezenta maşina personal, sau poate împuternici altă persoană să-l reprezinte, împreună cu adresa primită în reprezentanţa R.A.R. În acest document sunt trecute datele tehnice ale mașinii, data programării pentru laborator și câteva observații pe care este indicat să le citească. În 99% din cazuri aceste observaţii nu sunt citite.
Puteți să-mi spuneți la ce se referă acestea?
Este vorba de câteva recomandări, cum ar fi înlocuirea filtrului de aer și, prin urmare, nu sunt obligatorii. De exemplu, dacă mașina a fost utilizată într-un mediu cu mult praf sau a fost transportată cu vaporul și a stat o perioadă destul de lungă în mediul marin, există riscul ca filtrul de aer să fie colmatat şi să influențeze rezultatele de laborator în defavoarea clientului. Au existat teste când, pentru aceeaşi maşină, la prima încercare valorile de poluare să fie mai mari decât ar fi trebuit, iar după înlocuirea filtrului de aer problema să fie rezolvată. Dacă se respectă aceste recomandări, clientul poate evita costuri suplimentare și stări de nervozitate. Cel mai importat este ca mașinile ce se prezintă la test să fie corect pregătite din punct de vedere tehnic. Altfel sunt şanse mari să se ajungă la o situaţie defavorabilă clientului.
Deci omul se prezintă la dvs. cu adresa aceasta, actul de proprietate al mașinii, actul de identitate al proprietarului plus nota de constatare tehnică emisă de reprezentanța care a făcut programarea.
Da, și se prezintă în intervalul orar 8-10 pentru predarea mașinii către Laboratorul de Încercări Emisii Poluante şi Consum, în baza unui proces verbal de predare-primire unde sunt trecute absolut toate echipamentele și lucrurile personale ce rămân în mașină până a doua zi când aceasta va fi restituită. Ar mai fi o mențiune legată de această adresă. Înainte de prezentarea maşinii la laborator, este bine să se verifice dacă aceasta are puncte de fixare pe standul de încercare, și anume ocheţi sau cârlige de ancorare. Ocheţii de ancorare se găsesc sub sau în bara de protecţie faţă şi spate. Cârligele de ancorare, dacă există, se găsesc în trusa cu echipamente a maşinii, de obicei în portbagaj, lângă roata de rezervă, şi se cuplează în bara de protecţie faţă şi spate. În cazul unei maşini cu tracţiune integrală este necesară prinderea ei atât în partea din faţă cât şi în partea din spate şi sunt necesare două cârlige de ancorare. Cu toate că avem şi noi o „panoplie” plină cu astfel de cârlige, din cauza diversităţii modelelor, pot exista cazuri în care să nu se potrivească. Din acest motiv recomandăm clienţilor să verifice existenţa ambelor puncte de prindere faţă şi spate, iar în cazul în care au un singur cârlig de ancorare să şi-l procure şi pe cel de-al doilea. Dacă nu există posibilitatea de prindere pe stand atunci mașina nu va efectua testul deoarece nu se pot garanta măsurile de siguranţă. Gândiți-vă în ce situaţie s-ar putea pune cei care vin de la 700 km depărtare până la laboratorul din Voluntari, sigurul loc din țară unde se pot face asemenea teste, dacă nu citesc recomandările noastre din adresă și nu corespund cu cerinţele efectuării testului în cauză.
Care este următorul pas?
După ce am identificat punctele de prindere mergem apoi pe linia vehiculului. Dacă se observă probleme tehnice grave, de exemplu, motorul pornește greu, bate sau se aud zgomote ciudate, sau sunt probleme ale direcţiei sau frânării, atunci autovehiculul este respins până la remedierea acestora. Urmează apoi verificarea martorilor de la bord, iar în cazul în care sunt aprinși recomandăm clientului remedierea cauzelor și revenirea la test. Acesta poate refuza şi continua testul, pe răspunderea sa. Dacă mașina este „atinsă”, nu contează atâta timp cât a fost reparată în conformitate cu cerinţele producătorului. Procesul verbal și fișa sunt întocmite și semnate de ambele părți și apoi se achită contravaloarea testului.
Care este aceasta?
Pentru mașinile pe benzină costă aproximativ 3.250 de lei, iar pentru diesel, 3.850 de lei. Prețurile sunt valabile pentru primul test. Dacă rezultatele acestuia nu sunt convenabile, clientul poate reveni cu o nouă programare însă va costa mai puțin: 820 de lei pentru benzină și 1.075 de lei pentru diesel. Testul se poate reprograma de câte ori este necesar.
Dar să revenim la procedură…
După ce s-a achitat factura și am preluat mașina, aceasta va rămâne la noi până a doua zi, când va fi predată între orele 12 și 15.
Abia acum începe procesul de identificare tehnică. Se pune mașina pe un canal unde se identifică seria de șasiu și datele constructorului care se înscriu într-un formular împreună cu codul și seria de motor, inclusiv amortizoarele de zgomot sau tobele, convertizoarele catalitice, sondele Lambda sau sistemele adiționale, acolo unde există.
Am preluat mașina, am identificat-o și apoi o cântărim pentru a obţine toate datele necesare reglării standulul dinamometric. Fiecare maşină are particularităţile ei, iar testul de poluare reflectă acest lucru. Abia apoi vehiculul este trimis în laborator. Se reglează standul de testare în funcţie de datele tehnice ale maşinii. Apoi se instalează autovehiculul și se verifică centrarea acestuia pe rulouri ca să nu sară în timpul testului. Se face un test iniţial care îl simulează pe cel de poluare, având scopul de a pregăti autovehiculul.
După terminarea acestuia, mașina ajunge în camera de condiționare și rămâne acolo între 6 și 36 de ore până când temperatura lichidului de răcire al motorului va ajunge la o valoare apropiată de cea ambientală. Acesta este motivul pentru care mașina trebuie reținută până a doua zi.

În ziua testului efectiv, după pregătire, ce se schimbă în abordare?
În ziua următoare mașina este adusă, din nou, pe standul dinamometric. Este fixată la fel ca în ziua anterioară, datele tehnice ale acesteia sunt reintroduse în calculatorul care coordonează toate celelalte echipamente ale laboratorului, iar apoi se calibrează și se verifică buna funcţionare a întregului sistem de aparate. Șoferul de test se urcă în mașina de pe stand şi verifică harta ce îi apare pe un monitor în faţa sa. După această hartă urmează să conducă maşina în timpul testului. Dacă toate informaţiile sunt corecte, testul de poluare poate începe.
Se simulează mersul autovehiculului în trafic, după o pornire la rece (lichidul de răcire al motorului este la o temperatură cuprinsă între 20-30°C). Timp de aproximativ 20 de minute sunt parcurși 11 km dintre care 4 km în modul urban, pornind de la 0, până la 50 km/h, cu accelerări și frânări. Apoi, imediat, intră pe modul extraurban, urcând de la 50 km/h până la 120 km/h. De asemenea, cu frânări și accelerări.
În toată această perioadă, de 20 de minute, gazele evacuate de autovehicul sunt prelevate, diluate cu aer şi omogenizate cu ajutorul unui tunel de diluţie. Din cantitatea totală de amestec de gaze, o parte este înmagazinată în câţiva saci speciali, iar restul cantităţii este eliminat în atmosferă. Din aceşti saci, fiecare analizor recunoaște gazele pentru care a fost setat: hidrocarburi, monoxid de carbon, oxizi de azot, CO2. Analiza gazelor durează aproximativ cinci minute, apoi este emis buletinul de încercare. Această metodă de testare este cea oficială a Uniunii Europene.
Cu rezultatele obţinute în urma testului, datele tehnice identificate şi datele clientului se generează un raport de încercare ce este transmis în format electronic către Departamentul de Poluare și Consultanță Tehnică. Acolo se va decide în ce normă de poluare se încadrează mașina. Practic, laboratorul se ocupă doar cu determinarea valorilor pentru emisiile poluante ale autovehiculului în cauză. La momentul actual, pentru a putea fi înmatriculat în circulaţie în Uniunea Europeană, autovehiculul trebuie să se încadreze minim în norma Euro 3.
Ce alte cauze pot influența rezultatele finale ale testului?
Principalul echipament al maşinii pentru reducerea poluării este catalizatorul. Din cauza utilizării îndelungate, acesta îşi poate pierde proprietăţile şi poate deveni ineficient. Dacă, de exemplu, o mașină are un număr mare de kilometri parcurși, vreo 200.000, catalizatorul nu o să mai poată funcționa în parametri optimi chiar dacă proprietarul mașinii nu sesizează probleme în funcționare.
Uzura autovehiculului sau a echipamentelor acestuia influenţează în mod direct rezultatele. Cu cât numărul de kilometri de la bordul autovehiculului este mai mare, cu atât și uzura este mai mare. Când un client se prezintă la testul de poluare, i se atrage atenția asupra numărului de kilometri şi a șanselor de a obţine valori bune sau nu, din această cauză.
Mai pot fi influenţate şi de funcţionarea necorespunzătoare a motorului, prin apariţia unor erori sau disfuncţionalităţi ale echipamentelor auxiliare, de exemplu debitmetru de aer, sondă Lambda ș.a.m.d. Atunci, clientul are două variante: păstrează rezultatele testului și se conformează acestora, dar cu riscul plătirii unui timbru de mediu usturător sau poate identifica și remedia problemele și să revină la reevaluare în baza unei reprogramări. Dacă și de această dată mașina nu corespunde sau rezultatele nu sunt cele scontate de client se poate repeta procedura de câte ori dorește acesta.
Și finalul?…
La sfârșit, după ce s-au făcut toate formalitățile, se predă mașina împreună cu procesul verbal întocmit cu o zi înainte. Proprietarul verifică dacă autovehiculul dacă este intact și semnează pentru primirea acestuia. I se eliberează un extras din raportul de încercare unde se menționează rezultatele obținute în timpul probei, apoi clientul se întoarce în reprezentanța unde a început procesul de emitere a cărţii, pentru finalizarea ei.
Și acesta este ultimul pas ce trebuie făcut înainte de înmatricularea vehiculului.