Transmisie manuală sau automată? Este una dintre întrebările importante pe care ni le punem atunci când ne cumpărăm un autoturism. Desigur alegerea este condiționată de o serie de factori care țin de utilitatea și dimensiunile viitorului automobil, de stilul personal de condus, mediul în care conduceți și mai ales de costuri.
Poate că întrebarea cea mai corectă ar fi câte pedale să aibă mașina: două sau trei? Dacă vreți trei atunci înseamnă că sunteți o persoană activă și vreți întotdeauna să vă folosiți toate membrele când vă aflați la volan. Asta înseamnă că alegeți varianta de cutie manuală. Adică faceți uz de piciorul stâng ca să schimbați treptele de viteză. Expresia „trepte de viteză” o întâlniți de obicei pentru numărul de pinioane (sau mai degrabă angrenaje cilindrice cu dinți înclinați) destinate unor anumite regimuri de funcționare ale motorului și se referă la variantele de mers înainte. Însă nu uitați că mai aveți o treaptă sau chiar două pentru mersul înapoi. Partea bună este că ordinea în care trebuie să schimbați treptele este înscripționată întotdeauna pe „măciulia” manetei schimbătorului de viteze. Partea mai puțin bună este că pentru mersul înapoi acționarea manetei se face fie normal, ca la mersul înainte, fie apăsând pe ea, fie ridicând un inel sau apăsând o pârghie ca să intre în viteză. Iar partea cea mai importantă este că trebuie să staționați atunci când faceți manevra, altfel sunteți buni de plată.
La noi transmisia manuală este cea mai folosită pentru că tradiția, uneori, este mai puternică decât abordarea practică, dar și pentru faptul că cele mai multe mașini „la prețuri accesibile” sunt echipate astfel. De multe ori și amatorii de variante scumpe apelează la această opțiune. La ora actuală, cele mai frecvente cutii de viteze manuale au cinci sau șase trepte (denumite uneori „viteze”) dar sunt și cu patru, la modelele apărute cu câteva decenii în urmă sau, de câțiva ani, cu șapte.
Fanii acestora spun că pot dispune de controlul mai bun pe care îl au asupra mașinii deoarece pot alege ce regim de turații sau treaptă să folosească. Acest lucru depinde de gradul de implicare a șoferului în actul deplasării, dând senzația că există o legătură directă între om și mașină, cu un „feeling” mecanic la fiecare schimbare de treaptă de viteză și exclude ideea ca un computer să facă acest lucru automat. Apoi, la unele autoturisme, o cutie de viteze manuală poate fi de asemenea utilă pentru tractarea și condusul pe șosea, unde doriți să păstrați o treaptă inferioară. Pe de altă parte, acest lucru înseamnă, de asemenea, că un sistem „manual necesită mai mult efort decât unul automat, care devine cel mai evident în traficul greu. Și mai apare și neajunsul opririi motorului, la schimbarea vitezelor, exact în momentele neprielnice cum ar fi urcarea unei pante, trecerea la nivel cu calea ferată sau printr-o zonă desfundată cu noroi sau apă.
Aici sunt situațiile în care unii consideră coordonarea pedalei de ambreiaj cu schimbarea treptei de viteză un adevărat chin. Asta înseamnă că două pedale sunt suficiente, iar un sistem de transmisie ca să facă schimbarea vitezelor în locul lor este perfect. Adică o cutie automată. Privită grosso modo, este vorba de o cutie manuală acționată electronic.
Există două tipuri de transmisii automate de bază. Una tradițională conectată la motor printr-un convertizor de cuplu hidraulic, iar a doua, în care un sistem automat cu dublu ambreiaj se bazează (evident!) pe o pereche de ambreiaje. Ambele pot schimba treptele fără nicio acțiune din partea conducătorului auto. Procesul este realizat hidraulic sau electronic prin monitorizarea unor parametri importanți cum ar fi poziția pedalei de accelerație, viteza cu care mașina se deplasează și turația motorului. În multe autoturisme „automate”, treptele de viteză pot fi selectate manual utilizând fie maneta de schimbare, fie padelele montate în spatele volanului. Când vorbim despre numărul de raporturi de transmitere, cele cu patru trepte (plus una!) au fost frecvente în industria auto pentru o lungă perioadă de timp, însă, la ora actuală „automatele” cu șase, șapte și opt viteze sunt un fapt comun.
Având doar două pedale oferă câteva avantaje. Este aproape imposibil să blochezi motorul cu această configurație și o mașină „automată” tinde să fie mai lină și mai confortabilă decât una „manuală”, mai ales în traficul de oraș. Apoi, după cum spuneam mai înainte, gândiți-vă cum v-ar pica să opriți motorul când vă aflați în pantă! Un sistem automat necesită mai puțină întreținere decât unul manual, deși poate varia de la model la model. În cele din urmă, cutia automată cu dublu ambreiaj schimbă viteza în doar câteva milisecunde pentru o performanță și o eficiență mai ridicate. Partea delicată o reprezintă costurile de achiziționare ale mașinilor astfel echipate și cele de reparare în cazul defectării acestor transmisii.
Al treilea tip, întâlnit destul de des, este transmisia cu variație continuă, de obicei abreviată CVT. În locul angrenajelor aceasta se bazează pe un sistem de curea și fulii conice care oferă un număr infinit de raporturi de transmitere față de cel finit al celor de dinainte. Poate că vă este mai cunoscută de la scutere, motociclete sau snowmobile?
În general, o mașină echipată cu CVT este mai ușor de condus decât un model echivalent echipat cu o transmisie automată tradițională. În plus, poate îmbunătăți reducerea emisiilor, ceea ce explică de ce multe mașini hibride o folosesc. Este relativ ieftină și poate oferi o economie de combustibil rezonabilă.
Unii cumpărători se simt bizar când conduc, pentru prima dată, o mașină cu CVT deoarece treptele de viteză nu se schimbă. Constructorii de autoturisme, încercând să o popularizeze în rândurile consumatorilor, oferă mașini cu padele de schimbare care selectează raporturi programate ce imită angrenajele unui sistem automat. Partea mai puțin faină este că poate să ducă la o experiență destul de zgomotoasă deoarece motorul este ținut uneori la turații ridicate, în timp ce conurile se mișcă în poziția optimă. Gândiți-vă la zgomotul produs de un scuter pe măsură ce accelerează când sunteți la semafor și vă lămuriți. Totuși, în cazul în care termenul de „conducere dinamică” nu este punctul forte și este preferată metoda „bagă în viteză și uită de asta” un CVT reprezintă soluția optimă. Ei, acum v-ați hotărât?
